Top 10 limbi străine cel mai dificil de învăţat arată că, deşi există persoane cu abilităţi deosebite în asimilarea unei alte limbi decât cea maternă sau care, poate, au o motivaţie mai puternică de a face acest lucru (plăcerea/ necesitatea de a o învăţa), există, în lume, limbi cu un mare grad de dificultate (pentru oricine, la orice vârstă), fie pentru că acestea nu seamănă deloc cu limba nativă a persoanei care se implică intr-un astfel de demers, fie pentru că fonetic, lexical, gramatical sunt extrem de complicate.
Evident, asemănarea unei limbi cu cea maternă sau apartenenţa la acelaşi grup lingvistic (limbi latine, germanice, slave etc.) este primul lucru care facilitează sau nu învățarea unei limbi străine. Pentru un spaniol, de exemplu, învățarea limbii italiene sau portugheze va părea mai puțin complicată decât pentru un coreean sau invers.
Trăim într-o lume mai interconectată ca oricând, iar cunoașterea uneia sau a mai multor limbi moderne este un atu incontestabil în căutarea unui loc de muncă, permite, în perioada formării profesionale sau la job, accesul la surse diverse de documentare, ajută la lărgirea universului cunoaşterii, la imbogătirea orizontului cultural, la cultivarea hobby-urilor (călătorii, literatură, muzică, IT etc.).
În plus, învăţarea unei limbi străine este un exerciţiu intelectual cu multe beneficii, la orice vârstă – flexibilitate în gândire, creşterea capacităţii cognitive şi analitice, nuanţarea limbajului şi îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare. La toate acestea se adaugă posibilitatea de a atinge mai repede obiectivele profesionale.
O reputată jurnalistă americană, Flora Lewis, spunea că: “A studia o limbă străină nu înseamnă doar să înveți alte cuvinte pentru aceleași lucruri, ci și să înveți un mod diferit de a gândi acele lucruri”. Până la urmă, “Limba este foaia de parcurs a unei culturi, iți spune de unde vin oamenii ei și unde se duc” (Rita Mae Brown, scriitoare).
Top 10 limbi străine cel mai dificil de învăţat
Lingvişti din diverse ţări, dar şi UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură), care are, printre alte obiective, traducerea și difuzarea literaturii din diverse culturi, consolidarea unei societăţi a cunoaşterii, bazată pe informaţie şi comunicare, protejarea siturilor care fac parte din patrimoniul mondial etc., au stabilit, pe baza mai multor criterii, că din Top 10 limbi străine cel mai dificil de învăţat fac parte următoarele:
Cea mai dificilă limbă din lume – chineza (limba mandarină)
Prima în Top 10 limbi străine cel mai dificil de învăţat este chineza, care este, de altfel, şi cea mai vorbită în lume, de peste 1,3 miliarde de oameni. Este limbă oficială în China, Taiwan şi una dintre limbile oficiale din Singapore (un oraș-stat și o țară insulară, cea mai mică țară din Asia de Sud-Est şi despre care se spune că face parte din primele zece cele mai moderne orașe din lume). De asemenea, chineza este una dintre limbile oficiale ale Organizației Națiunilor Unite (ONU).
Limba chineză cuprinde mai multe dialecte, dintre care cel mai cunoscut, care stă şi la baza limbii chineze moderne, este mandarina. Diferenţele dintre dialecte sunt foarte mari, făcând uneori imposibilă comunicarea orală dintre locuitori din zone diferite, dar care se pot înţelege în scris, deoarece scrierea, bazată pe ideograme, indică numai sensul, nu şi pronunţia cuvintelor. Ideogramele sunt semne grafice, care notează un cuvânt nu prin litere, ci prin desemnarea noțiunii.
Caracterele chinezeşti sunt logograme – simboluri care reprezintă un cuvânt, o formulă sau o frază. Un chinez cult recunoaște aproximativ 6 000-7 000 de caractere, un dicţionar inregistrează circa 40 000 de caractere. Numai pentru a citi un ziar, de pildă, este necesară recunoaşterea a peste 3 000 de caractere, iar nivelul de alfabetizare in China este definit prin recunoaşterea a circa 2000 de caractere.
Pinyin este sistemul de transpunere a limbii chineze standard în alfabet latin. În acest sistem sunt folosite toate literele latine, la care se adaugă patru semne diacritice, care indică tonurile din limba chineză – “plat”, “crescător”. “descrescător”, “Descrescător – crescător”. Pentru că este o limbă “tonală”, același cuvânt poate fi pronunțat în moduri diferite și, prin urmare, poate avea înțelesuri diferite.
Top 10 limbi străine cel mai dificil de învăţat – locul al doilea, limba greacă
Locul al doilea în Top 10 limbi străine cel mai dificil de învăţat este ocupat de limba greacă, de origine indo-europeană, unică în sensul că nu există legături/ asemănări cu alte limbi (ca între limbile romanice, de pildă), una dintre cele mai vechi (născută în urmă cu peste 3 000 de ani), o limbă de cultură excepţională, dacă avem în vedere mitologia, literatura, filosofia, ştiinţele antichităţii greceşti, de la Herodot, Homer, Platon, Aristotel, Socrate, la Democrit, Pericle, Pitagora, Hippocrate etc., care au influenţat major cultura europeană.
Dificultatea de a învăţa această limbă (care, la începuturi, era scrisă de la dreapta la stânga) vine din faptul că este o limbă flexionară neaglutinată (într-o limbă aglutinată, pentru a exprima raporturile gramaticale, la rădăcina cuvintelor se adaugă afixe – prefixe, sufixe – distincte), ceea ce nu se întâmplă în greacă.
Limba greacă modernă (neogreaca), ale cărei începuturi sunt legate de Căderea Constantinopolului (1453), este a cincea etapă în evoluţia acestei limbi (după greaca miceniană, greaca antică, a perioadei elenistice și greaca medievală).
Alfabetul grecesc, existent încă din secolul al IX-lea i.Hr., a stat la baza celui latin, chirilic, armean și a multor altor sisteme de scriere, iar un număr important de cuvinte din latină, română, franceză și engleză provin din greacă, împrumutate în diverse contexte istorice şi culturale. Chiar cuvântul “alfabet” provine din limba greacă – de la literele grecești α (alfa) și β (beta) – primele două litere ale alfabetului grecesc.
Top 10 limbi străine cel mai dificil de învăţat – locul al treilea, limba arabă
Limba arabă, comună (în varianta scrisă) tuturor ţărilor arabe, din Orientul Mijlociu, până în Africa de Nord, plasată pe locul al treilea în Top 10 limbi străine cel mai dificil de învăţat, este cea mai mare subramură în uz, ca număr de vorbitori (peste 280 de milioane), din cadrul familiei de limbi semitice.
În comunicarea orală, se folosesc numeroase dialecte, foarte diferite unele de altele şi foarte diferite de araba literară (standard). Existenţa unei variante “superioare” a unei limbi, care se bucură de prestigiu, este utilizată în şcoală, cultură, literatură, discursuri publice etc., şi a alteia, exclusiv orală, colocvială, învățată în familie, în mod natural, folosită în conversațiile zilnice, este un fenomen care, în lingvistică, se numeşte “diglosie”.
Apariţia diglosiei in arabă se explică prin vocabularul imens şi morfologia extrem de complexă a acestei limbi. De asemenea, sinonimia impresionantă este un alt fenomen care face ca limba arabă să fie una dintre cele mai dificile. De exemplu, substantivul “apă”, din limba română, se poate traduce in arabă prin aproximativ 170 de sinonime.
De remarcat că, în cultura arabă, caligrafia (arta și deprinderea de a scrie frumos) se bucura încă de o deosebită preţuire, fiind considerată o formă majoră de artă, spre deosebire de spaţiul european, unde această preocupare (pentru caligraafie) a dispărut de multă vreme.
Top 10 limbi străine cel mai dificil de învăţat – locul al patrulea, limba islandeză
Islandeza, vorbită în ţara insulară din nordul Scandinaviei, Islanda, aparţine grupului limbilor germanice. Deşi seamănă, până un punct, cu norvegiana, suedeza, daneza, limba islandeză este unică şi foarte greu de învăţat, pentru că, dată fiind poziţia geografică izolată, a conservat multe forme arhaice, moştenite din era vikingilor (războinici, colonizatori, negusori scandinavi, din Evul Mediu, strămoșii popoarelor germanice nordice din epoca actuală).
În limba islandeză sunt prezente şi două litere care nu există în nicio altă limbă modernă – thorn sau þorn (Þ, þ) şi eth sau eða (ð, care corespunde grupului consonantic/ sunetului “th” din limba engleză).
Top 10 limbi străine cel mai dificil de învăţat – locul al cincilea, limba japoneză
Limba japoneză (nipona) este vorbită de peste 127 de milioane de locuitori din “Tara Soarelui Răsare”, dar şi din Hawaii, Taiwan. Sunetele din această limbă sunt relativ puţine, dar marea dificultate în învăţarea acestei limbi provine din faptul că diferenţierea dintre sensurile cuvintelor se face frecvent prin intonaţie / accent.
În scrierea limbii japoneze moderne se folosesc patru sisteme de scriere – kanji, hiragana, katakana și rōmaji – împărţite şi subîmpărţite în mai multe categorii, în funcţie de pictogramele (ideogramele) folosite.
Invăţarea limbii japoneze poate fi o “punte” spre invăţarea altor limbi asiatice si oferă posibilitatea inţelegerii fascinantei culturi si civilizaţii japoneze, chiar si numai pentru faptul ca există limbaje diferite in funcţie de context si formule de politeţe care trebuie respectate cu stricteţe. Mai mult decât atât, cei care invaţă japoneza, dat fiind avansul tehnologic al acestei ţări, pot inţelege mai bine tehnologia de vârf si pot beneficia de o serie de oportunităţi profesionale.
Locul al şaselea – limba finlandeză
Limba finlandeză este de origine fino-ugrică, o subfamilie a limbilor uralice, cele mai importante fiind, alături de finlandeză, maghiara şi estoniana (estona). Ceea ce face ca finlandeza să ocupe locul al şaselea în Top 10 limbi străine cel mai dificil de învăţat este gramatica foarte complicată – un specific al acestei limbi fiind că, de exemplu, substantivele şi adjectivele îşi schimbă forma în funcţie de rolul lor într-o propoziţie. În plus, sensul cuvintelor se schimbă după diferenţa de “durata” a consoanelor şi a vocalelor.
Locul al şaptelea – limba germană
Germana este limbă maternă pentru majoritatea locuitorilor din Germania, Austria, Elveţia, Luxemburg, Liechtenstein, estul Belgiei. Este o limbă dificil de învăţat din mai multe puncte de vedere – pronunţia “dură”, topica riguroasă (în propoziţii şi fraze), cuvinte lungi, cuvinte noi obţinute prin alăturare şi care au un sens total diferit faţă cuvintele de bază, expresii numeroase etc.
Limba germană este vorbită de peste 180 de milioane de persoane, ceea ce o plasează pe locul 10 în lume după acest criteriu.
Locul al optulea – limba norvegiană
Norvegiana face parte din grupul limbilor nordice şi, ca şi islandeza, este o limbă conservatoare, dificultatea de a învăţa această limbă venind din regulile de pronunţie (“tonurile” schimbă sensurile cuvintelor), dar şi din existenţa a patru variante ale limbii scrise şi a unor diferenţe importante între limba scrisă şi cea vorbită.
Locul al nouălea – limba daneză
Limba daneză (circa 6 milioane de vorbitori) funcţionează după principiul etimologic (nu se pronunță așa cum se scrie), ca multe alte limbi de altfel, dar dificultatea de a o învăţa ţine, în primul rând, de sistemul de pronunţie, unic din multe puncte de vedere.
De exemplu, un aspect specific îl reprezintă aşa-numita “ocluziune glotală” (stød), care constă în întreruperea rostirii unui sunet prin închiderea coardelor vocale, într-un mod natural, pe o silabă accentuată (ca atunci când tuşim, dar fără un efort sesizabil). Apoi, lungimea unei vocale, în pronunţie, depinde de sensul cuvântului. Învăţarea pronunţiei corecte nu se poate face decât prin memorarea fiecărui cuvânt în parte.
Locul al zecelea – limba franceză
Ultimul loc în Top 10 limbi străine cel mai dificil de învăţat este ocupat de limba franceză, limbă latină, ca şi limba română, dar care funcţionează după principiul etimologic (se scrie într-un fel, se pronunţă în alt fel), nu fonetic (cuvintele se pronunţă aşa cum se scriu).
Franceza este a şasea cea mai vorbită limbă de pe glob (circa 220 de milioane de vorbitori) şi a doua din Europa, după limba engleză. Este limba oficială în 29 de ţări, una dintre cele şase limbi de lucru ale ONU, una dintre cele trei ale Uniunii Europene, singura limbă oficială a Uniunii Poştale Internaţionale.
Pentru noi, românii, franceza nu pare o limbă greu de învăţat, date fiind originea comună latină şi o îndelungată istorie a legăturilor culturale dintre România şi Franţa. Pentru vorbitorii altor limbi (nelatine), dificultăţile limbii franceze se leagă de regulile fonetice şi de cele gramaticale.
Limbile străine cel mai uşor de învăţat
Ca şi în Top 10 limbi străine cel mai dificil de învăţat, şi în cazul limbilor străine cel mai uşor de învăţat, gradul de dificultate este în strânsă relaţie cu asemănarea dintre limba maternă şi cea străină, cu influenţa culturală a limbii de învăţat şi, desigur, cu motivaţia personală.
Pentru vorbitorii nativi de limbă română, limbile mai uşor de învăţat sunt limbile de origine latină – italiana, spaniola, portugheza, inclusiv franceza, considerată, de alţii, o limbă dificilă.
La modul general, potrivit statisticilor, limbile cele mai accesibile sunt: catalana (vorbită în Catalonia, comunitate autonomă a Spaniei, şi pe anumite teritorii din Andorra, între Spania şi Franţa, in Italia, in anumite regiuni din Franţa), italiana, portugheza, engleza, româna, afrikaans (o formă simplificată a limbii olandeze, vorbită mai ales în Africa de Sud, unde este una dintre limbile oficiale), rusa, malaieza (vorbită în Indonezia, Brunei, Singapore, Filipine, în Insula Crăciunului, în Australia).
Dacă engleza (cu un total de circa 400 000 de cuvinte) figurează pe lista limbilor uşor de învăţat, aceasta se explică nu prin simplitatea regulilor (fonetice, lexicale, gramaticale), ci prin faptul că, fiind una dintre cele mai folosite limbi din lume (în jur de 400 de milioane de vorbitori), cu un prestigiu cultural incontestabil, a devenit extrem de populară pe glob, ca limbă oficială în 67 de ţări, în 27 de entităţi nesuverane, în organizaţii/ instituţii internaţionale, utilizată in mass-media, tehnologie, Internet etc. Este cea mai studiată limbă secundară din lume, devenind familiară multor vorbitori aparţinând unor alte limbi şi culturi.
Răspândirea acestei limbi este şi motivul pentru care engleza este numită “limba globală” a epocii moderne.
Limitele limbajului sunt limitele realităţii fiecăruia
La momentul actual, au fost inventariate 6 912 limbi care se vorbesc în lume (255, în Europa, 2165, în Asia, circa 2015, în Africa, în jur de 1 000, în America), iar apariţia,istoria si evoluţia acestora constituie una dintre cele mai mari enigme ale societăţii umane, în pofida explicaţiilor stiinţifice, care acoperă doar parţial această realitate.
Un cunoscut etnolog francez, Andre Leroi-Gourhan, spunea că “limitele limbajului sunt limitele realităţii fiecăruia”. Practic, nimic nu există fără a fi şi în limbaj si invers. Fără limbaj, omul nu ar fi evoluat, nu ar exista cunoastere, imaginaţie, capacitatea de reflecţie, creativitate. Prin felul în care comunicăm, prin cuvinte, se structurează personalitatea, relaţiile interumane.
Aşadar, însuşirea limbii materne, în toate nuanţele ei, grija pentru a o păstra “curată”, în ceea ce are specific, învăţarea unor limbi străine, indiferent de gradul lor de dificultate, toate deschid, pentru fiecare, orizonturi mai largi, structurează gândirea, dezvoltă inteligenţa şi orizontul cunoaşterii.
