Tower Bridge din Londra, Anglia, are o istorie fascinanta. La inceput, London Bridge era singurul pod pe care se putea trece peste raul Tamisa din Londra. Pe masura ce orasul Londra se dezvolta, au fost adaugate mai multe poduri, toate fiind construite la vest de London Bridge. In partea de est a acestui pod se afla portul. In secolul 19 partea estica a orasului devenise atat de intens populata, incat era necesara construirea unui pod si in partea de est, deoarece calatoriile pe jos sau cu masina durau prea mult. In 1876, Consiliul orasului Londra, care era responsabil in zona aceea a raului Tamisa, a decis sa rezolve problema.
Pe cei din Consiliul orasului Londra ii astepta o mare provocare, ei trebuiau sa gaseasca o metoda sa construiasca un pod la est de London Bridge, fara sa perturbe traficul. Pentru acest scop a fost infiintat Comitetul pentru Podul Special, in anul 1876. Planurile pentru viitoarea constructie puteau fi realizate de oricine, urmand sa fie ales printr-o competitie, care este cel mai bun plan pentru viitorul pod. Peste 50 de planuri diferite, dintre care unele se pot vedea si astazi la expozitia de la Tower Bridge din Londra, Anglia. Abia in octombrie 1884, a fost ales un plan de constructie pentru Tower Bridge din Londra, Anglia, realizat de arhitectii Horace Jones si John Wolfe Barry.
A fost nevoie de 8 ani, 5 furnizori si 432 de muncitori, ce au lucrat neintrerupt, pentru ca Tower Bridge din Londra, Anglia, sa fie terminat. Au fost scufundati 2 piloni uriasi in raul Tamisa, pentru a sustine constructia si peste 11 000 de tone de otel, care reprezentau scheletul podului si al pasarelelor. Scheletul podului a fost imbracat in granit de Cornish si roca de Portland, pentru a proteja metalul si pentru a da podului o infatisare placuta.
Tower Bridge are lungimea de 244 metri, iar cele doua turnuri aflate chiar deasupra pilonilor, au fiecare inaltimea de 65 de metri. Distanta dintre cele doua turnuri este de 61 de metri, cele doua bascule despartindu-se chiar la mijloc atunci cand podul este ridicat. Pasarelele superioare sunt situate la 44 de metri deasupra raului Tamisa. Costul intregii constructii s-a ridicat la 1 184 000 de lire sterline, astazi aceasta suma fiind echivalenta cu suma de 100 de milioane de lire sterline.
Cand a fost construit, Tower Bridge din Londra, Anglia, era cel mai mare si mai sofisticat pod mobil construit vreodata. Basculele podului erau operate printr-un sistem hidraulic, folosindu-se aburul pentru a alimenta motoarele. Energia creata era stocata in sase acumulatori uriasi, pentru ca atunci cand era nevoie sa fie ridicat podul, aceasta sa fie disponibila. Acumulatorii hraneau motoarele cu energie, pentru ca acestea sa poata ridica si cobori basculele podului. Desi acesta era un sistem foarte complex, era nevoie doar de un minut pentru ca basculele sa fie ridicate pana la unghiul maxim de 86 de grade. Astazi, basculele podului continua sa fie actionate de sistemul hidraulic, insa incepand cu anul 1976, acestea au mers pe baza de combustibil si electricitate, nu cu ajutorul puterii aburului ca inainte. Motoarele, acumulatorii si cazanele sunt acum parte din expozitia de la Tower Bridge.
In anul 1910, pasarelele de la nivelul superior au fost inchise publicului datorita faptului ca nu erau folosite deloc. Oamenii care traversau podul preferau sa astepte ca acesta sa se coboare din nou, decat sa urce pe scari cu povara pe care o duceau. In 1912, in timpul unei urgente, Frank McClean a trebuit sa zboare cu biplanul intre bascule si pasarelele de la nivelul superior, pentru a evita producerea unui accident. In 1952, un autobus londonez, al carui sofer era Albert Gunton, a trebuit sa sara de pe o bascule pe cealalta, intrucat podul incepuse sa se ridica in timp ce autobuzul se afla pe el.
In 1977, Tower Bridge a fost vopsit in rosu, alb si albastru, pentru a sarbatori jubileul de argint al Reginei, acesta avand initial culoarea maro. In anul 1982, ca parte din turul podului, vizitatorii au avut ocazia sa urce pe acele pasarele, care acum erau acoperite, de unde au vazut o priveliste extraordinara. Desi Tower Bridge din Londra, Anglia, este acum alimentat cu electricitate si combustibili, vechile motoare cu abur au fost intretinute constant de tehnicieni, acestea putand fi vazute si astazi in aceeasi locatie unde au fost dintotdeauna. Aceasta zona unde se afla motoarele cu abur se numeste Camera Victoriana a Motoarelor.
In ultimii 28 de ani, expozitia de la Tower Bridge a fost adaptata timpurilor moderne, fara a-i schimba esenta din Epoca Victoriana. Cu ajutorul unor chioscuri si a ghizilor, vizitatorii pot afla informatii detaliate despre Tower Bridge, incepand cu vizite regale pana la cascadorii ale unor temerari. Astazi Tower Bridge este traversat de peste 40 000 de oameni in fiecare zi. Pentru a mentine integritatea podului, a fost impusa o limita de viteza de 32 km pe ora si o limita de tonaj de 18 tone. Acest pod este considerat unul din cele mai usor de recunoscut simboluri ale Londrei si implicit ale Angliei.
