1. Prima escală, Tarim – orașul palatelor din lut
Wadi Hadramawt este un loc misterios și exotic unde tradițiile vechi din Yemen sunt încă în viață. Istoria văii a început acum 700.000 de ani când a început să fie locuită de primii oameni, o istorie frământată și bogată. Dacă vizitați Yemenul, nu ar trebui să ratați acest loc mai îndepărtat de capitala Sanaa. Wadi Hadramawt este cea mai lungă și cea mai mare vale din peninsula arabă. Wadi în limba arabă înseamnă „vale”, iar numele Hadramaut este tradus prin „a venit și a murit”.
Se întinde pe 165 km de la est la vest. În unele locuri, are mai mult de 12 km lățime, cu toate că într-un alt loc este doar de 700 m. De fapt, Wadi Hadramawt este mult mai mare, pentru că, în orașul Tarim, aceeași vale își schimbă numele, devenind Masilah Wadi, astfel încât Wadi Hadramawt devine de 500 km lungime.
Sosirea în oraș
Singura cale de acces către orașul Tarim este cu avionul, de pe aeroportul Seyun. Odată ce aterizezi pe aeroport și faci primii pași pe tărâmul văii Hadramawt, vei fi copleșit de căldura înăbușitoare și de soarele arzător. Tarim este un oraș istoric, situat în Valea Hadramawt din estul Yemenului și poate fi vizitat într-o singură zi, deoarece este doar la 35 kilometri nord de Seiyun. Drumul de la aeroport către Tarim pare a fi pustiu și fără destinație. Peisajul este dominat de impresionantul munte stâncos ce, treptat, prinde contur la orizont. Nisipul portocaliu învăluie tot ce atinge, astfel încât strada, casele, magazinele, chiar și cerul, par periate de o culoare sepia.
Întrarea în orașul Tarim este semnalizată cu un panou pe care scrie “ Bine ați venit în Tarim”. Discret, orașul prinde viață, clădiri comerciale și tarabe stradale se găsesc la orice colț. Oriunde veți întoarce capul, veți fi întâmpinat de o moschee. Fie ele mici sau de dimensiuni mai mari, întotdeauna sunt vopsite în alb și ornamentate cu culoarea turcoaz. Se spune că orașul conține o moschee pentru fiecare zi a anului. Centrul pare a fi pulsul orașului. Acolo sunt situate restaurantele, hotelurile și bazarul. Zona comercială sau bazarul este captivantă. Este aproape imposibil să te saturi de culorile și mirosurile mirodeniilor. Magazinele nu sunt aglomerate și vânzătorii nu insistă să-și vândă marfa. Cu cât te îndepărtezi de zona centrală, cu atât mai liniștit devine orașul, găzduind cartiere cu case de lut și piețe modeste. Clădirile sunt mici, înghesuite una în alta, aliniate la strada prăfuită, fiecare în stilul ei.
Palatele de lut, atracții neobișnuite
Tarim este renumit pentru palatele sale – un complex de aproximativ treizeci de vile construite între anii 1870 și 1930. Casele modeste, aproape minimaliste, din lut sunt învecinate cu palatele ce se înalță până la 9 metri, decorate elegant. Rătăcind pe străzile de aici, pentru a explora palatele care combină stiluri arhitecturale de peste tot din lume, este o experiență ce va încânta orice turist. Pe parcursul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, familii de comercianți din Hadramawt ce au prosperat, prin comerț și investiții în străinătate, au construit palate din lut. Familia Al-Kaf a fost considerată cea mai influentă.
Mulți membri ai familiei au fost savanți respectați. Palate finanțate de familia Al-Kaf și alte familii au fost executate în stiluri întâlnite în coloniile britanice din India și Asia de Sud-Est. Prin urmare, palatele includ exemple de arhitectură mughal, colonial-britanic, art nouveau, deco, rococco, neoclasic și stiluri moderniste nemaiîntâlnite în Yemen.
În timp ce aceste stiluri decorative străine au fost încorporate în graiul arhitectural al orașului Tarim, tehnici de construcție tradiționale “hadhrami”, bazate pe meșteșuguri vechi de mii de ani, ca folosirea cărămizilor din lut și tencuiala de var nearsă, au servit ca metode principale de executare a acestor clădiri. Palatele sunt un exemplu de amestec de stil arhitectural cosmopolit cu tehnici tradiționale de construcție din lut. Tradiția și cultura zonei sunt considerate valori foarte respectate.
Interiorul palatelor este decorat cu o mulțime de spații deschise și coloane. Vitraliul este folosit abundent, împreună cu decorul în stil indian și asiatic, inclusiv plafoane pictate și lemn cu zăbrele. Vitraliul este mai fabulos decât sticla și este încorporat în stilul de construcție, fiind complementar cu tâmplăria sculptată. Sticla se taie în bucăți mari și zăbrelele formează decorul doar cu câteva culori – roșu, verde, albastru, galben.
Această tehnică funcționează frumos pentru a difuza lumina soarelui în cameră, într-o multitudine de culori ce se reflectă de pe oglinzile de pe pereți și plafoane. Toate palatele au fost abandonate și, din păcate, nu sunt întreținute. Palatele rămân atât un testament al bogăției, cât și un simbol al modernizării în perioada colonială.
Viața simplă a oamenilor din Tarim. Parcă timpul s-a oprit…
Deși plouă rar în Hadramawt, această vale are un flux mare de apă, de-a lungul ei. Și astfel, toate culturile de-a lungul văilor cresc, oferind un peisaj verde, în fiecare an, când valea se umple de apă, în contrast cu deșertul stâncos din jur. Lămâi, banane, unele soiuri de grâu, tutun, piper, nucă de cocos cresc aici în ținutul aparent arid, fiind, pentru cineva din afară, o adevărată minune a naturii. Copacii de palmieri sunt, de asemenea, abundenți mai mult decât în oricare altă regiune din țară. Case modeste, cu uși care se deschid direct în stradă, ascunzând în interior curți mici și însorite unde trăiesc mai multe familii înrudite între ele, vopsite în alb și foarte simple, la fel ca și viața locuitorilor ei. Regiunea este destul de săracă, oferind strictul necesar cu mult efort din partea celor care trăiesc aici. Mici agricultori, comercianți sau crescători de animale, în special capre, sunt ocupațiile de bază.
Departe de palate și moschei, viața de zi cu zi merge mai departe, într-o rutină liniștită. Chiar prea liniștită pentru mine. Cel mai impresionant caracter al orașului este simplitatea vieții. Atât de simplă este viața aici, încât descoperi cu cât de puțin se poate trăi și cât poți fi de mulțumit. Totul este învăluit în modestie, oamenii se mulțumesc cu foarte puțin.
Se îmbracă în haine tradiționale simple, mănâncă din produsele locale (pește, orez și carne de capră), chiar și în viața cotidiană sunt rudimentari. Magazinele au produse de bază, nimic mai mult. Însă mult mai mult are orașul de povestit despre istoria sa pe care o vom descoperi împreună.
