Villa Adriana din Tivoli, Italia, este o capodopera ce reuneste in mod unic cele mai inalte expresii ale culturii materiale din lumea antica mediteraneana. Studierea monumentelor sale a jucat un rol crucial in redescoperirea elementelor de arhitectura clasica, de catre arhitectii din perioada renascentista si cea baroca. De asemenea, Villa Adriana din Tivoli, Italia, i-a influentat profund si pe multi dintre arhitectii din secolele 19 si 20. Villa Adriana se intinde pe o suprafata de mai bine de 120 de hectare, pe pantele Dealurilor Tiburtine. Initial, zona fusese ocupata de o vila republicana, care era proprietatea sotiei Imparatului Hadrian, Vibia Sabina. Resedinta imperiala a fost construita intre anii 118 si 138 d.Hr. si reprezenta un simbol al puterii, care devenea absoluta in mod treptat si care se distanta de capitala.
Dupa moartea lui Hadrian in anul 138, succesorii sai au preferat ca resedinta lor permanenta sa fie la Roma, insa Villa Adriana din Tivoli, Italia, a continuat sa fie extinsa si infrumusetata. Se spune ca, mai tarziu, Constantin cel Mare a luat o parte din piesele cele mai frumoase si le-a mutat in noua sa capitala, Bizant. Vila a fost apoi pradata de numeroasele invazii succesive ale barbarilor, iar apoi a fost abandonata si neglijata, fiind folosita drept cariera de piatra de catre constructori si zidari.
In secolul al 15-lea, Papa Pius al II-lea a reaprins interesul fata de Villa Adriana din Tivoli, Italia. La inceputul secolului al 16-lea, Alexandru al VI-lea a ordonat inceperea sapaturilor de excavare, pentru a scoate la lumina vechea glorie a complexului. Atunci cand cardinalul Ippolito al II-lea d’Este a inceput sa-si construiasca in apropiere propria vila, acesta a continuat sapaturile de excavare de la Villa Adriana, sub supravegherea arhitectului Pirro Ligorio, pentru a obtine lucrari de arta cu care sa-si impodobeasca noua vila.
Numeroasele structuri sunt aranjate fara a se tine cont de vreun plan general, insa acestea se incadreaza in 4 grupuri specifice. In primul grup se afla Teatrul Grec si Templul Afroditei Cnidi. Teatrul, care se afla intr-o stare de conservare buna, desi fragmentat, are un design conventional. Celulele subterane in care erau tinute animalele (cavea), au fost taiate in deal si au in jur de 36 de metri in diametru. Micul templu circular este situat intr-o nisa mare, semicirculara (numita exedra). In cel de-al doilea grup se afla nucleul complexului, aliniat cu Valea din Tempe, care consta in: Curtea Bibliotecilor, Teatrul Maritim, Biblioteca latina si cea greaca, Piata de Aur si Palatul Imperial.
Diversele elemente sunt grupate in jurul a 4 colonade. Teatrul Maritim este o structura circulara cu diametrul de 43 de metri. Colonada din marmura ionica inchide un sant circular cu apa, care inconjoara o insula centrala, pe care se afla o vila in miniatura. Curtea Bibliotecilor, cea mai veche parte din complex, este un portic cu coloane, iar in partea de nord se gaseste un monument consacrat nimfelor (nymphaeum). Accesul la cele doua bilbioteci se face prin pasaje care se afla pe fiecare parte a monumentului inchinat nimfelor. Palatul consta intr-un complex de camere dispuse in jurul unei curti. Piata de Aur este una din cele mai impresionante cladiri din complex, in ea regasindu-se elemente realizate din marmura cipolino si granit egiptean.
Cel de-al treilea grup de structuri din Villa Adriana din Tivoli, Italia, cuprinde: Pecile, Stadionul si cladirile asociate cu acesta, Canopus, Termele, Serapeum si Cento Camerelle. Pecile (sau Poikile) este o reproducere a unei structuri impozante din Atena, care este faimoasa pentru picturile sale si pentru asocierea sa cu filozofii stoici. O parte din peretii sai masivi au supravietuit pana azi, pe fiecare latura aflandu-se coloane. In centru se afla o piscina dreptunghiulara, limitata de un spatiu liber, care era probabil folosit drept pista de curse. Cele doua terme au o forma conventionala, iar cea mai mica este considerata a fi fost folosita doar de catre femei. Canopus este un canal alungit, care imita faimosul sanctuar al lui Serapis de langa Alexandria. Nisa semicirculara (exedra) din Serapeum se afla la capatul sudic.
Cel de-al patrulea grup include Turnul Roccabruna, Iazul Lily si Academia. Turnul este un complex de cladiri, al caruit scop nu a fost inca stabilit in mod clar. In plus fata de aceste structuri, se afla un complex de structuri subterane, inclusiv galerii, care erau folosite pentru comunicatii interne si depozitare. Peste unele din structurile antice s-au suprapus cateva cladiri si ferme, care dateaza din secolul al 18-lea.
Acestea au fost construite direct pe vechile fundatii si este dificil ca ele sa fie disociate de structurile antice. Familia Fede, caruia i-a apartinut Villa Adriana din Tivoli, Italia, in secolul al 18-lea, a fost cea care i-a dat aspectul actual. Acestia au plantat maslini in vechile gradini ale vilei si chiparosi de-a lungul aleilor, legand monumentele intre ele. Desi Hadrian proiectase niste gradini mai formale, acesti arbori plantati de familia Fede induc spiritul potrivit vizitarii acestei vile. Cladirile antice, fantanile si porticurile nu au fost create cu scopul de a impresiona, ci mai mult pentru a genera sentimente de armonie si pace.
