Epiornistii sau pasarile Aepyornis au ajuns deja la baza imaginatiei populare. Au aparut legende incredibile despre pasari preistorice fabuloase care aveau capacitatea de a ridica si un elefant in ghearele lor puternice si mari. Acesta este motivul pentru care pasarea alergatoare Aepyornis a fost numita si pasarea elefant. Descoperirile fosile, inclusiv ouă gigantice, oferă o privire fascinantă asupra vieții acestor creaturi, acum dispărute.
Descoperirea și studiile asupra fosilelor
In emisfera australa s-au descoperit cele mai bune exemple care atesta existenta unor astfel de exemplare. Astfel in Madagascar cercetatorii au scos la iveala ramasite fosile ale unor specii de pasari uriase.
Printre acestea cel mai mult se remarca oasele si ouale fosilizate ale unei astfel de pasari gigant ce si-a meritat pe buna dreptate denumirea stiintifica de Aepyornis maximus, ceea ce inseamna ,,pasare mare, inalta, de marime maxima”.
Cel care a facut aceasta descoperire in anul 1850 a fost palontologul francez I. G. Saint-Hilaire. Acesta a descris cu mult entuziasm specia in fata Academiei franceze si a atras numeroase comentarii pozitive, a determinat organizarea unor noi expeditii de cercetare in cautarea unor noi ramasite ale unor posibile exemplare preistorice, ajungand-se atat de departe incat s-a creat un adevarat ,,,curent epiornis”.
Caracteristicile impresionante ale păsării Aepyornis maximus
Interesanta era pasarea Aepyornis maximus dar si ouale acesteia. Paleontologii au analizat ramasitele si oule fosilizate si au facut descrieri amanuntite, foarte interesante.
Astfel la Muzeul de Istorie Naturala din Paris sunt pastrate 40 de schelete complete de Aepyornis si multe oua intregi. Pasarea elefant era o mare alergatoare, avea inaltimea de 2,68-3 m, cateva sute de kg si nu putea sa zboare.
Ouale si oasele embrionilor din oua au fost studiate, iar rezultatele au aratat vechimea lor de neimaginat. Unele datau din timpul Cuaternarului, cand pe teritoriul unde azi se afla Madagascarul traiau animale imense ca de exemplu: rinocerul, mamutul si ursul de caverna.
Alte ramasite fosile erau vechi de 1000 de ani, deci in urma cu un mileniu aceasta pasare exista pe Pamant. Cum omul se hranea cu vanat fara nici o retinere, se explica exterminarea ei ca specie, desi probabil ea incerca sa se refugieze in regiunile mlastinoase, unde accesul vanatorilor era ingreunat.
Importanța ouălor de Aepyornis în studiile paleontologice
Oul de Aepyornis maximus este considerat cel mai mare ou descoperit vreodată, având un volum de aproximativ 8-10 litri, echivalentul a 150 de ouă de găină. Aceste ouă uriașe au oferit cercetătorilor informații valoroase despre modul de reproducere al speciei și dezvoltarea embrionară.
O descoperire notabilă a fost făcută în 2015, când un ou aproape intact a fost analizat cu tehnici moderne de imagistică, relevând detalii despre structura internă și potențialele cauze ale mortalității embrionilor. Aceste ouă erau o sursă importantă de hrană pentru populațiile umane preistorice, contribuind astfel la declinul speciei.
