Cacofonia (dingrecescul kakophoniakako – urât, phone – sunet) este o îmbinare sau o repetare de sunete care creează efecte neplăcute sau favorizează asociaţii nedorite. Pentru cei mai mulţi vorbitori de limba romana, cacofonia este rezultatul apropierii unor silabe precum că, când, că, ce, din care rezultă cuvinte considerate « indecente », dar cacofonice sunt şi secvenţe ca  fratelui lui Ion/ se scursese secunda/ munti-naltietc., care trebuie evitate într-o exprimare îngrijită.

Din dorinţa de a evita cacofoniile, în ultima vreme s-a răspândit o construcţie care constituie o greşeală –folosirea lui ca şi (cu sensul la fel) – în contexte inadecvate. De exemplu, este incorect să spunem Ca şi coleg, te rog să rămâi/ A lucrat ca şi corespondent de presă etc., numai pentru a evita o cacofonie, când sensul lui ca este în calitate de. Nici introducerea artificială în vorbire a cuvântului virgulă (ca virgulă casnică, de exemplu) nu este o modalitate corectă de evitare a cacofoniei.

Citește și:  Cum este corect – “o data” sau “odata”?

Singurele cacofonii acceptate în limba romana sunt :

  • Biserica Catolică
  • Fizică Cuantică
  • tactica cavalerească
  • Epoca Capitalistă
  • Banca Comercială
  • Ion Luca Caragiale

 

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

4 COMENTARII

  1. CE se intampla cu “Co[CA_CO]la”? Si parca mai tin minte ca mai era acceptata (CÂNDVA, “pe vremea mea”, acu’ aproape o juma’ de veac) si “ţui[CĂ_CA]ldă”…

  2. Se poate evita foarte usor o astfel de cacofonie, de exemplu, “perioada clasica”!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.