Dovezi care sugerează că dinozaurii aveau sânge cald
Mult timp, oamenii de știință au crezut că dinozaurii erau animale cu sânge rece, asemănătoare reptilelor de astăzi. Cu toate acestea, cercetările recente au adus dovezi care sugerează că multe specii de dinozauri erau de fapt cu sânge cald, la fel ca păsările și mamiferele. Această descoperire schimbă radical modul în care înțelegem stilul lor de viață și adaptările pe care le-au dezvoltat pentru a supraviețui în diversele medii de pe Pământ.
Dinozaurii: sânge cald sau sânge rece?
La inceput oamenii de stiinta au crezut, conform descoperirilor stiintifice, ca dinozaurii sunt animale „cu sange rece”, in special cele erbivore, de mari dimensiuni. Numite si homeoterme si cunoscute pentru faptul ca sunt „incalzite dinauntru”, animalele cu sange cald nu sunt dependente de temperatura mediului, deoarece au o temperatura constanta a corpului, care le permite desfasurarea unui metabolism eficient, indiferent de conditiile termice de care dispun.
Daca dinozaurii ar fi fost animalele „cu sange rece”, numite poichiloterme, care sunt „incalzite din afara”, ar fi fost dependenti de temperatura din mediul inconjurator in care traiau, pentru ca nu aveau cum sa produca caldura in interiorul organismului, precum mamiferele sau pasarile.
Cum influența metabolismul sângele cald la dinozauri
Astfel, ar fi avut o temperatura a corpului variabila si ar fi fost iubitori de caldura, pentru a supravietui si a nu pierde energie, asemeni reptilelor, care sunt raspandite in zonele calde sau temperate. In aceste conditii, oamenii de stiinta au constatat ca ar fi fost fost imposibil pentru aceste animale cu sange rece sa supravietuiasca atat de mult timp.
Studiul conform caruia s-a descoperit ca dinozaurii nu sunt animale cu ” sange rece” a constat in analizarea compozitiei chimice a smaltului a doi dinti care au apartinut speciilor erbivore Brachiosaurus si Camarasaurus.
Rezultatul obtinut demonstreaza ca temperatura corpului primului animal mentionat era de 38 de grade Celsius, iar a celui de-al doilea de 36 de grade Celsius. Asta nu inseamna ca animalele acestea erau lenese si se foloseau de energia solara pentru a-si creste nivelul de energie din corp, deoarece erau animale foarte active.
Un mister al acestor dinozauri despre care s-au descoperit ca aveau „sangele cald” este modul cum inima putea sa pompeze sangele pana la creier. Cert este, conform unor studii, ca exista o legatura intre numarul de batai pe minut si greutatea, astfel, inima unui gigant preistoric, care poate cantari 100 de tone, bate cu 10 batai pe minut.
La elefanti, care pot avea o greutate cuprinsa intre 2-5 tone, inima inregistreaza 28 de batai pe minut, iar la oameni 72, pe cand la soarece inima atinge 700 de batai pe minut. Cu siguranta, stiinta va face posibila elucidarea acestui mister, oferindu-ne posibilitatea sa aflam daca erbivorii uriasi erau dotati cu mai multe inimi, cu arterele din gat inchise, pentru a nu se intoarce sangele.
Impactul metabolismului asupra activității și comportamentului dinozaurilor
Unul dintre cele mai importante aspecte ale descoperirii că dinozaurii aveau sânge cald este modul în care acest fapt le-a influențat comportamentul și activitatea zilnică. Animalele cu sânge cald sunt capabile să își mențină o temperatură constantă a corpului, ceea ce înseamnă că puteau fi active pe tot parcursul zilei, indiferent de condițiile climatice. Aceasta este o diferență majoră față de reptilele cu sânge rece, care depind de căldura soarelui pentru a-și regla metabolismul.
Dinozaurii cu sânge cald ar fi putut vâna și migra pe distanțe mari fără a avea nevoie de pauze frecvente pentru a se încălzi. Această adaptare le-ar fi oferit un avantaj competitiv în fața altor animale din era lor, permițându-le să domine ecosistemele preistorice timp de milioane de ani. De asemenea, faptul că aveau un metabolism rapid înseamnă că aveau nevoie de cantități mari de hrană pentru a-și susține activitatea, ceea ce explică dimensiunile uriașe ale multor specii erbivore.
