O creatura preistorica care face parte din grupul sauropodelor – a dinozaurilor erbivori gigantici – este dinozaurul Alamosaurus, care a populat cu precadere regiuni din America de Nord, in Cretacicul superior, in urma cu 73-65 milioane de ani. Acesta a supravietuit pana la disparitia in totalitate a dinozaurilor.
Descoperirea și clasificarea dinozaurului Alamosaurus
Fosilele Alamosaurusului au fost găsite și în alte regiuni din America de Nord, inclusiv în Texas, Utah și Montana, ceea ce sugerează o distribuție largă a acestei specii în perioada Cretacicului superior.
Paleontologul care a descoperit fosilele acestui dinozaur in New Mexico Texas, in anul 1922, este Charles Whitney Gilmore. Dupa scheletele gasite in anul 1922 a dat nume acestei specii de dinozauri, fiind primul exemplar descoperit din familia Titanosaurus Dinosaurus, familie din care fac parte unele dintre cele mai gigantice creaturi, precum dinozaurul Argentinosaurus.
Structura fizică și adaptările unice ale Alamosaurusului
Fiind un sauropod, dinozaurul Alamosaurus era erbivor si avea dinti doar pe partea anterioara a maxilarului. Dintii sai erau tociti, insa cu acestia rupea plantele acvatice care alcatuiau hrana sa preferata. Astfel, isi petrecea timpul cu botul in apa si pastea manunchiuri intregi de plante.
Desi nu se putea scufunda foarte adanc in albia raurilor datorita presiunii apei care apasa pe plamani, acesta traia doar in apropierea malurilor, pentru a se apara de pradatori. Astfel, campiile aride si inalte din apropierea malurilor era mediul de viata ideal al acestei creaturi. Totodata, pentru a se apara de pradatori obisnuia sa traiasca in turme, reprezentand o prada greu de prins pentru dusmanii sai.
Corpul dinozaurului Alamosaurus masura 21 de metri in lungime si cantarea 20 tone.
Gatul si membrele anterioare erau foarte lungi, aceasta fiind o caracteristica care il diferentia de alti dinozauri. De asemenea, era un animal care mergea pe toate cele patru membre, fiind si o creatura puternica, al carei corp se termina cu o coada lunga.
Strategii de apărare împotriva prădătorilor
Atunci cand era atacat de dinozaurii pradatori, se folosea de ea ca de o arma, lovea cu putere ca si cum ar fi avut un bici. In situatia in care i-ar fi observat mai devreme pe pradatori, atunci se putea ridica pe membrele posterioare si pe coada, pentru a-i alunga cu membrele din fata, care erau lungi si foarte puternice.
Dinozaurii Alamosaurus au fost cele mai raspandite sauropode din Cretacic. Asa se face ca in America de Nord, conform calculelor au trait 350 000 de exemplare in acelasi timp, pe teritoriul ocupat astazi de Texas.
Strategiile de apărare ale Alamosaurusului împotriva prădătorilor
Datorită dimensiunilor sale masive și a cozii lungi și musculoase, Alamosaurusul era echipat pentru a face față prădătorilor, care erau frecvenți în Cretacicul superior din America de Nord. Coada era utilizată ca armă defensivă, iar musculatura puternică îi permitea să lovească cu forță în direcția unui prădător care se apropia prea mult.
În cazul unui atac surpriză, Alamosaurusul putea să se ridice pe membrele posterioare și pe coadă, folosindu-și membrele anterioare pentru a respinge agresorii. Această poziție defensivă intimida potențialii prădători, care căutau de regulă pradă mai vulnerabilă. Totodată, acest dinozaur se baza pe mărimea sa, mulți prădători preferând să evite riscurile în fața unui adversar atât de mare și bine echipat pentru autoapărare.
