Descoperită în 1970 de paleontologul rus Aleksandr Grigorevich Sharov, Longisquama este o reptilă preistorică de mici dimensiuni, ce a trăit în perioada Triasicului. Cu o lungime de doar 12 centimetri, Longisquama a atras atenția cercetătorilor datorită prelungirilor ciudate de pe spate, asemănătoare unor pene.

Aceste caracteristici, unice printre reptilele cunoscute, au condus la diverse teorii despre locul său în evoluția animalelor preistorice, iar unii cercetători au sugerat că Longisquama ar putea fi unul dintre primii strămoși ai păsărilor.

Reptila Longisquama este o creatura preistorica care a nascut multe semne de intrebare, fiind un animal controversat. Asupra acesteia s-au format multe teorii, menite sa explice evolutia ei si grupul de animale din care facea parte.

Anatomia Longisquama și trăsăturile distincte

Oamenii de stiinta au constatat ca a trait in aceeasi perioada in care au aparut primii dinozauri, insa originile ei erau mai indepartate. Originile ei nu se cunosc cu exactitate, deoarece putea face parte din mai multe grupe de animale.

Conform teoriilor existente, reptila Longisquama a fost considerata cel mai vechi stramos al pasarilor sau un dinozaur primitiv. Cert este ca fosilele acesteia au fost descoperite in Asia Centrala, in anul 1970, de catre paleontologul de origine rusa Aleksandr Grigorevich Sharov. Masura 12 centimetri lungime, avea orbitele mari, dintii ascutiti si se hranea cu insecte. Traia in zonele impadurite.

Longisquama

O caracteristica interesanta intalnita la aceasta reptila consta in cele 10 prelungiri pliabile, mai lungi decat corpul, care se aflau pe linia mediana a spatelui. Acestea erau fixate pe coloana vertebrala si este posibil sa fi fost acoperite cu solzi, care semanau cu penele.

Habitatul și stilul de viață al Longisquama

Prelungirile acestea pe care le detinea reptila Longisquama erau alcatuite dintr-o coada mai groasa, care la margine era indoita, iar atunci cand si le deschidea, formau o vela cu ajutorul careia putea sa planeze din copac in copac. Nu le folosea doar pentru a parasuta, ci si pentru a se proteja impotriva posibilelor lovituri, daca se intampla sa se prabuseasca.

Totodata, existenta acestora ar putea sugera ca aceasta reptila era un animal „cu sange cald”, care avea o temperatura constanta a corpului si nu depindea de temperatura din mediul inconjurator.

Din nefericire, nu a fost descoperit decat un singur exemplar al reptilei Longisquama, care nu era compet, facand tot mai dificile studiile efectuate de oamenii de stiinta.

Controverse și teorii despre evoluția Longisquama

De-a lungul timpului, Longisquama a fost subiectul unor teorii fascinante și chiar controversate. Trăsăturile sale neobișnuite, în special prelungirile dorsale ce seamănă cu penele, au determinat unii paleontologi să propună că ar putea fi unul dintre cei mai vechi strămoși ai păsărilor. Totuși, alți experți susțin că acestea ar fi doar adaptări pentru camuflaj sau stabilizare în timpul planării din copac în copac.

Problema rămâne deschisă, deoarece fosilele de Longisquama sunt extrem de rare, iar singurul exemplar complet cunoscut nu oferă suficiente date pentru o concluzie fermă. Cu toate acestea, Longisquama rămâne un punct central în discuțiile despre evoluția trăsăturilor aviare și o verigă misterioasă în istoria reptilelor preistorice.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.