Mausoleul lui Tokugawa Ieyasu: Obiective turistice Japonia – Nikko

Mausoleul lui Tokugawa Ieyasu, situat in Nikko, Japonia, mai cu seama in inima unor paduri dese, urcate semet pe munti, considerat altarul shintoist al lui Tosho-gu (orice structura in care Ieyasu este pastrat cu sfintenie sub numele de Tosho Daigongen), a fost ridicat in cinstea fondatorului shogunatului Tokugawa, cel care se numea Tokugawa Ieyasu. Acest mausoleu impresionant a fost, de fapt, ridicat pentru a-l zeifica pe shogunul in discutie, creatorul unui shogunat care a condus Japonia mai bine de 250 de ani.

Cu titlul postum de „Tosho Daigongen”, respectiv „Marele avatar care ilumineaza estul”, oferit de curtea imperiala, Ieyasu (31 ianuarie, 1543 – 1 iunie, 1616) a avea sa conduca Japonia incepand cu anul 1600, cand a avut loc Batalia de la Sekigahara, primul shogunat fondat de acesta aflandu-se in fruntea tarii pana in 1868, la Restauratia Meiji. Mai mult, Tokugawa Ieyasu era asemanat cu zeita soarelui, Amaterasu, din prisma doctrinei sale, divinitate mitica ancestrala a familiei imperiale. Aceasta zeitate este cunoscuta indeosebi datorita faptului ca este venerata la Marele Sanctuar de la Ise.

Ieyasu a avut o viata pe cat de interesanta, pe atat de controversata, ba chiar, pana si viata de dupa moarte a fost asemenea. De pilda, ramasitele sale aveau sa fie mutate, dupa prima comemorare a decesului sau, la Tosho-gu. Trupul primului shogun Tokugawa se odihnea initial pe muntele Kuno din Shizuoka. De altfel, Tosho-gu a fost construit in anul 1617, de catre fiul sau, Hidetada, numai ca felul in care acest sanctuar arata in prezent ii este atribuit reconstructiei, prin care edificiul a fost extins, ordonata de nepotul lui Tokugawa Ieyasu, Iemitsu. Lucrarile de reconstructie au fost finalizate in anul 1636, exact inainte ca cea de-a zecea comemorare a decesului lui Ieyasu.

Planurile lui Iemitsu, in ceea ce priveste Tosho-gu, au fost facute in concordanta cu ritualul shintoist al reinnoirii si purificarii periodice, ritual ce vine de la Ise, locul unde, o data la 20 de ani, sanctuarele sunt supuse unor serii de lucrari de reconstructie. Mausoleul lui Tokugawa Ieyasu sau cel mai important Tosho-gu din Nikko, asa cum este cunoscut, are elemente shintoiste, incluzand, totodata, si alte elemente budiste. Chiar si asa, structura in sine are un stil armonizat, desi am fi tentati sa il numim ecletic.

Aceleasi trasaturi sunt prezente la toate sanctuarele din complex, din care face parte si impresionanta structura Yomei-mon, adica „Poarta stralucitoare a soarelui”. Aceasta uluitoare constructie se remarca prin culorile aprinse, precum si prin bogatia elementelor decorative. Plus, de mentionat este faptul ca Yomei-mon se afla la limitele sacre de interior si de exterior ale sanctuarului. Si sa va faceti o idee cu privire la frumusetea acestei structuri, Yomei-mon mai este cunoscut si ca „Poarta unde oamenii pot admira privelistea pana la apus, fara sa se sature”, adica Higurashino-mon. Statui fascinante, sculpturi asemenea intruchipand creaturi mitologice, unele infricosatoare, imagini ale plantelor si ale inteleptilor asiatici se intind peste suprafata portii, precum un val colorat.

Toate aceste fresce, picturi si sculpturi au fost realizate sub atentia lui Kano Tanyu, care a cautat sa foloseasca artisti talentati din propria sa scoala, dar si dintr-o scoala privata, Hasegawa. Si nu ar trebui sa ne mire faptul ca multe dintre sanctuarele ce fac parte din complexul Tosho-gu au fost incluse pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, cu atat mai mult cu cat, prin aceste structuri, cultura si istoria Japoniei respira sau, daca vreti, reuseste sa supravietuiasca in fata eroziunii implacabile a timpului.