Musculițele de nisip și moliile din familia Psychodidae sunt insecte mici, dar cu un rol semnificativ în ecosistemele în care trăiesc. Cunoscute pentru preferința lor pentru zonele calde și umede, aceste insecte au evoluat pentru a se adapta la o varietate de medii, de la suprafețele apelor stătătoare și materialele în putrefacție, până la scorburi de copaci sau vizuini de animale. Unele specii sunt cunoscute pentru capacitatea lor de a răspândi boli prin mușcături, în special în regiunile tropicale.
Habitate și distribuția geografică a musculițelor de nisip
Sunt cunoscute peste 100 de specii de musculite de nisip si molii, care fac parte din familia Psychodidae si ordinul Nematocera. Aria de raspandire este foarte larga, exceptie facand insulele din Oceanul Pacific si Noua Zeelanda.
Acestea prefera in special regiunile mai calde, traiesc pe suprafata apelor si a materialelor in putrefactie, precum si in zonele umbroase si umede. La tropice sunt cateva specii de musculite de nisip, la care femelele obisnuiesc sa suga sange si astfel deseori raspandesc diferite boli.
Caracteristicile fizice ale musculițelor de nisip și moliilor Psychodidae
Sunt de dimensiuni foarte mici, ajung la o lungime cuprinsa intre 1,5-5 mm, au corpul, aripile si picioarele acoperite cu perisori lungi sau cu dungi. Au de obicei un colorit alb sau gri-maro-negricios. Picioarele sunt destul de scurte, subtiri, sau mai alungite la unele specii, iar abdomenul este alungit sau uneori turtit.
Aripile sunt relativ lungi, uneori sunt tinute larg desfacute si le acopera corpul ca un cort, iar alteori sunt tinute deschise doar partial. Mai ales musculitele de nisip isi tin aripile mai mult stranse. Zborul lor este destul de lent, slab, in salturi, fluctuant, aterizand foarte des pe diferite suprafete.
Larvele lor au corpul de diferite forme, de cele mai multe ori este alungit, cilindric, fusiform, mai mult sau mai putin aplatizat. Acestea colonizeaza in conditii de temperatura si umiditate relativ stabile pe gunoaie, pe excremente si cadavre de animale, fiind prezente deseori in scorburi sau vizuini de rozatoare sau alte animale mici.
Pericoma fuliginosa este o specie de molie foarte larg raspandita, care se aseamana cu musculitele de nisip. Larvele acestor molii sunt inchise la culoare si se dezvolta in numar mare in scorburile putrede ale copacilor batrani si in apele putin adanci.
Fluturii au toracele foarte paros, aripile sunt foarte mari comparativ cu dimensiunea corpului si cu margini prevazute cu perisori lungi si desi. Coloritul este o combinatie de alb, gri si bej.
Adaptările musculițelor de nisip la mediile tropicale
Musculițele de nisip au dezvoltat adaptări speciale pentru a supraviețui în mediile tropicale, unde temperatura și umiditatea pot varia semnificativ. Ele preferă locurile umbrite și umede, unde pot găsi surse de hrană și medii potrivite pentru reproducere. În zonele tropicale, speciile hematofage (care sug sânge) sunt active în principal în sezonul ploios, când numărul de vectori pentru diverse boli crește.
De asemenea, musculițele de nisip sunt atrase de culori închise și mirosuri puternice, cum ar fi transpirația, ceea ce le face periculoase în zonele locuite. Cercetările arată că pot zbura până la câteva sute de metri în căutarea unei gazde, ceea ce contribuie la răspândirea bolilor în comunitățile afectate.
Video – Molii din familia Psychodidae:
