Este capitala și cel mai mare oraș al provinciei Aceh din Indonezia. Orașul Banda Aceh se află pe insula Sumatra și continuă să reprezinte o destinație turistică foarte apreciată, deși de numele său se leagă și cumplitul tsunami din anul 2004. În urma cutremurului cu o magnitudine de 9,3 grade pe scara Richter, s-a produs un tsumani devastator care a dus la pierderea a peste 150.000 de vieți omenești în insula Sumatra. Orașul Banda Aceh a fost lovit cel mai puternic.
Din punct de vedere istoric, Banda Aceh a fost întemeiat în secolul al XIV-lea, pe ruinele regatului Samudera Pasai. Din secolul al XVI-lea, orașul a devenit capitala sultanatului Aceh Darussalam. Istoria localității a fost marcată, începând cu secolul al XVIII-lea, de luptele dintre englezi și olandezi pentru cucerirea provinciei. La un moment dat, populația băștinașă s-a implicat activ în aceste lupte, fapt ce a dus la asasinarea comandantului olandez.
Într-o perioadă, capitala și-a schimbat numele în Kutaraja, termen tradus prin „orașul regelui”. A durat însă mai puțin de o sută de ani până când localitatea și-a recuperat numele inițial.
Dincolo de faptele istorice, orașul Banda Aceh este un loc cu un profund caracter religios, cu foarte multe moschei musulmane. Un aspect oarecum inedit este asigurat de cel mai popular mijloc de transport pe străzile aglomerate ale capitalei: o tricicletă cu motor, având spațiu suficient pentru pasageri și un loc în față pentru șofer. Este cel mai ieftin și cel mai utilizat mijloc de transport din acest oraș.
Cel mai spectaculos obiectiv turistic al orașului este reprezentat de o construcție veche, singura rămasă de pe vremea sultanatului. Este vorba despre Gunongan, înălțat în secolul al XVII-lea și având la bază o poveste de dragoste emoționantă. Soția sultanului Iskandar Muda tânjea după munții de acasă (se născuse în Malaezia), astfel că i-a cerut sultanului să îi construiască un munte artificial.
Gunongan reprezintă o clădire cu aspect de palat regal (cel puțin intrarea înaltă și boltită evocă fastul oficial al sultanilor), de un alb strălucitor și al cărei interior cu ziduri cochete, dar neacoperite, reprezenta locul de relaxare al prințesei. Aici existau și câteva pavilioane în care prințesa se putea schimba de haine după ce se îmbăia în apa râului Isyki. Râul curgea prin mijlocul palatului. Construcția are aspectul unui munte, cu parc natural, plin de verdeață. Datorită aspectului său arhitectural inedit, dar și datorită vârstei sale, palatul Gunongan din Banda Aceh este înscris în patrimoniul UNESCO.
Rumoh Aceh se numără printre atracțiile arhitecturale ale capitalei Banda Aceh. La origine, reprezintă o casă tradițională, înălțată în stil local, reprezentativă pentru modul de viață al localnicilor. Casa este făcută pe piloni de lemn, fără cuie, stabilitatea ei fiind asigurată de prezența corzilor. Este împărțită în trei încăperi, cea din mijloc aflându-se pe un nivel ușor mai înalt decât încăperea din față și cea din spate. Prima încăpere reprezintă camera de zi și aici se primesc musafirii și se petrece timpul liber în familie. A doua încăpere reprezintă dormitorul, iar a treia încăpere, cea din spate, joacă un dublu rol: de cameră a copiilor și de bucătărie. Rumoh Aceh este astăzi transformată într-un muzeu local, la interiorul căruia pot fi descoperite artefacte din timpul bătăliilor dintre englezi și olandezi pe suprafața provincie Aceh.
Chiar la intrarea în muzeul Rumah Aceh, turiștii sunt impresionați de un alt obiectiv turistic deosebit, Cakra Donya, un clopot de fier, de dimensiuni foarte mari și care datează din secolul al XV-lea. Ar fi fost făcut cadou capitalei Banda Aceh de către împăratul Chinei.
Marea Moschee Baiturrahman din Banda Aceh este principalul lăcaș religios al orașului. Reprezintă o construcție grandioasă, cu șapte cupole din lemn închis la culoare și cinci minarete. S-a folosit piatră adusă din Olanda și marmură adusă din China. Moscheea Baiturrahman a fost construită de către coloniștii olandezi, în semn de scuze adresate populației locale, după ce fosta lor moschee fusese distrusă în timpul luptelor cu englezii. Moscheea Baiturrahman este o construcție de final de secol al XIX-lea, cu o capacitate de 30.000 de locuri. Ca stil arhitectural, îmbină ingenios stilul olandez cu cel mogul islamic, rezultând una dintre cele mai mari și frumoase construcții religioase din Indonezia. Moscheea nu a avut de suferit mai deloc de pe urma tsunamiului din 2004.
Un obiectiv turistic mai puțin obișnuit îl reprezintă un sit din centrul capitalei Banda Aceh și care datează din 2004. Este vorba despre un sit dedicat tsunamiului. Pe suprafața lui pot fi văzute casele distruse ale oamenilor, mai multe locuri funerare, sub forma gropilor comune, sau vapoare purtate pe distanțe uluitoare de pe mare și aruncate de furia valurilor tocmai în centrul orașului. Pe suprafața sitului se află și Muzeul Tsunami, deschis în 2009 și care simulează, pentru vizitatori, zgomotele cumplite din momentul catastrofei.
