Anolisul verde (Anolis carolinensis) este o șopârlă populară și adaptabilă, prezentă în Cuba și regiunile sud-estice ale Statelor Unite. Această specie arboricolă este cunoscută pentru abilitatea sa de a-și schimba culoarea în funcție de mediu și pentru gusa roz-deschisă pe care masculii o folosesc în perioada de împerechere. Cu o lungime de până la 20 cm și un comportament de apărare spectaculos, anolisul verde este una dintre cele mai versatile și studiate specii de șopârle.
Anolisul verde (Anolis carolinensis) este una dintre cele mai cunoscute specii de soparle Anolis raspandita in Cuba si regiunile din sud-estul Statelor Unite ale Americii.
Sunt cunoscute peste 250 de specii de soparle de acest gen care traiesc numai in America si se remarca prin faptul ca sunt animale zvelte cu picioare si cozi lungi si cu guse specifice lor.
Caracteristicile fizice ale anolisului verde
Aceasta soparla la maturitate ajunge la lungimea de 12-20 cm, are capul in forma de piramida, iar coada este foarte lunga comparativ cu lungimea corpului. Membrele anterioare sunt mai scurte decat cele posterioare, degetele prezinta gheare lungi si ascutite, iar dedesubt sunt prevazute cu pliuri adezive.
Uneori anolisul verde poate fi confundat cu un cameleon deoarece are capacitatea sa-si schimbe culoarea din verde in maro cand sta la umbra. Atat masculul cat si femela prezinta o gusa de piele extensibila de culoare roz-deschisa, care este folosita mai ales de masculi pentru a atrage atentia femelelor in perioada de imperechere sau pentru a indeparta rivalii.
Dupa perioada de hibernare, incepe sezonul de imperechere cand masculul isi atrage femela umflandu-si gusa colorata si apoi muscand-o de gat o aduce in pozitia de imperechere, pune un picior pe corpul acesteia si incepe copulatia care dureaza cateva minute.
La aceasta specie de soparle reproducerea este ovipara, femela dupa imperechere depune in cele mai multe cazuri doua oua la intervale apropiate, in stratul de frunzis des sau in vegetatia umeda aflata in putrefactie.
Dupa o perioada de doua saptamani ies puii care ajung la maturitate abia dupa sapte luni. De obicei pe o anumita zona traieste un singur mascul, mai multe femele si cativa pui. Daca se intampla sa apara un intrus, masculul incearca sa-l intimideze indreptandu-si corpul, dand de multe ori din cap si umflandu-si sacul viu colorat, de la gat.
Datorita unui organ cavernos care se gaseste sub piele si care se umple cu sange, creasta din zona cefei se umfla si face ca animalul sa para mult mai mare.
Hrana și habitatul arboricol
Anolisul verde este o soparla arboricola care se hraneste mai ales cu insecte, pe care le prinde cu multa abilitate. Deseori ziua poate fi vazut stand la soare pe o suprafata verticala, care poate fi de exemplu o frunza mare de palmier, lemnul unui gard, peretele unui zid, sau trunchiul unui copac, de care se prinde cu pernutele extinse de pe degetele picioarelor.
Anolisul verde face parte din ordinul Squamata, familia Lacertilia si nu este o specie pe cale de disparitie.
Rolul ecologic și importanța anolisului verde
Anolisul verde joacă un rol important în ecosistemul său, contribuind la controlul populațiilor de insecte și oferind hrană pentru prădători mai mari, cum ar fi păsările și șerpii. Prin vânătoarea insectelor dăunătoare, anolisul verde ajută la menținerea echilibrului ecologic, prevenind supra-popularea anumitor specii de insecte.
Aceste șopârle sunt adesea folosite și ca specii model în cercetările biologice și ecologice, studiul lor oferind informații valoroase despre comportamentul animalelor arboricole, adaptările la schimbările de mediu și comunicarea vizuală. Fiind o specie rezistentă și foarte adaptabilă, anolisul verde este studiat și pentru a înțelege mai bine mecanismele evolutive care permit speciilor să prospere în diferite habitate, fie în pădurile dense, fie în regiunile urbane.
Video – Anolisul verde (Anolis carolinensis):
