Anjar este un oraș din Liban așezat la jumătatea distanței pe drumul dintre Beirut și Damasc, la intersecția a două rute comerciale importante. Anjar este singurul loc din Liban datat istoric din perioada dinastiei califilor omeiazi (secolul 8) fiind descoperit de arheologi doar la sfârșitul anilor 40. Deosebirea de alte situri arheologice constă în faptul că are o istorie neîntreruptă, trasabilă de la fondarea așezării până în zilele noastre.
Având o formă rectangulară după modelul unui oraș roman, așezarea este înconjurată de un zid cu o înălțime de șapte metri și o lățime de doi metri. La construcția sa au fost folosite atât pietre de calcar cât și pietre naturale unite cu mortar. Cele două alei principale sunt decorate cu stâlpi impunători care se unesc într-un tetrapilon.
Clădirile publice și private ale acestei așezări sunt amplasate după o planificare riguroasă și amintesc de organizarea unei reședințe regale aparținând unui oraș colonial roman. Marele palat al califului și moscheea ocupă partea cea mai înaltă. Moscheea are două intrări, una pentru locuitorii orașului și una pentru calif. Palatul mic (haremul) și băile sunt așezate astfel încât evacuarea apelor uzate să se realizeze mai ușor. Micul Palat este decorat cu elemente arhitecturale greco-romane. Dimensiunea vestiarelor indică faptul că băile erau atât locul de relaxare fizică cât și un centru de interacțiune socială.
Ruinele sunt dominate de vestigiile spectaculoase ale unui portic cu patru deschideri, precum și de pereții și coloanele palatului conservate pe trei niveluri. Structurile integrează elemente decorative arhitecturale din epoca romană și se disting prin calitatea excepțională a elementelor plastice.
Construită la începutul epocii islamice, așezarea reflectă tranziția de la cultura protobizantină la dezvoltarea unei arte islamice proprii evidențiată de tehnicile de construcții folosite și de elementele arhitecturale și decorative ale clădirilor. Ruinele din Anjar fac parte din patrimoniul mondial UNESCO.
