În cazul în care vreţi să evadaţi pentru câteva zile într-o mică excursie în afara ţării, Milano reprezintă o destinaţie care merită luată în calcul. Capitala regiunii italiene Lombardia este locul perfect pentru un city break de neuitat, mai ales dacă sunteţi amatori de shopping şi modă.
Ţineţi cont că dacă aţi vizitat deja alte oraşe italiene ca Roma, Veneţia sau Florenţa, Milano s-ar putea să vă dezamăgească. Este un oraş cosmopolit, mai mult european decât italian şi cu un aer mai mult serios decât boem. Şi aici sunt ceva clădiri, statui, monumente şi străzi drăguţe, însă filosofia italiană „Dolce far’ niente” se prezintă mai discret. Cu toate acestea, Milano este un oraş viu, exuberant, activ, cu oameni bine îmbrăcaţi, multă distracţie şi, desigur, fashion cât cuprinde. Cel mai important oraş din nordul Italiei şi unul dintre cele mai dezvoltate ale ţării, Milano vă va impresiona prin grandoare şi eleganţă.
Dacă vă aflaţi în vacanţă la Milano, iată care sunt obiectivele turistice pe care nu trebuie să le rataţi:
Domul şi Piazza del Duomo
Situat în piaţa cu acelaşi nume, Domul din Milano este simbolul oraşului şi unul dintre monumentele renumite ale Italiei. Acesta se numără printre cele mai mari şi mai impunătoate biserici din Europa, alături de catedrala Sfântul Petru din Vatican, catedrala din Sevilia şi catedrala Sfântul Paul din Londra. Biserica are hramul Sfintei Fecioare Maria.
Faţada albă a Domului dă impresia unei dantelării fine, cu numeroase detalii sculptate atent. Stilul arhitectural principal al catedralei este cel gotic, căruia i se adaugă diverse alte elemente. Deşi este un amalgam de mai multe stiluri, Domul are un aspect unitar, armonizând cu succes verticalitatea gotică şi orizontalitatea specifică tradiţiei lombarde. Construcţia este caracterizată de o abundenţă de sculpturi: peste 2.000 de statui împodobesc cele 135 de turle ale Domului, dând naştere unui joc fascinant de forme şi volume.
Construcţia Domului a durat câteva secole. Lucrările au fost începute în anul 1386 şi s-au finalizat în 1887, iar de-a lungul vremii a simbolizat puterea economică şi culturală a oraşului, în prezent păstrându-şi măreţia şi somptuozitatea, atât de captivante pentru turişti.
Cel mai bun moment pentru a fotografia Domul este după-amiaza, când lumina caldă a soarelui îi cade pe faţadă şi o luminează plăcut. Dacă vreţi să admiraţi toate detaliile Domului, dar şi alte clădiri din jur, urcaţi pe acoperişul bisericii, de unde veți avea parte de o panoramă superbă. De asemenea, statuile catedralei se văd foarte bine din acest punct.
Piazza del Duomo reprezintă inima oraşului Milano, atât datorită poziţiei sale, cât mai ales pentru importanţa sa culturală, artistică şi socială. Este un loc popular de întâlnire pentru locuitori şi un punct principal de atracţie turistică. În centrul pieţei, se află statuia ecvestră a regelui Vittorio Emanuele II, personalitate marcantă a istoriei italiene. Vittorio Emanuele II de Savoia a fost primul rege al Italiei, în perioada 1861 – 1878. Alături de primul-ministru Camillo Benso de Cavour, acesta a contribuit la procesul de unificare a regiunilor italiene într-un singur stat, fiind considerat “Părintele Patriei”.
Piaţa este mărginită de o serie de clădiri cu arhitectură diversă, printre care Palatul Carminati, situat chiar vizavi de Dom şi două porticuri pe unde se poate ajunge la Galeria Vittorio Emanuele II.
Galeria Vittorio Emanuele II
Galeria Vittorio Emanuele II este un pasaj acoperit, în formă de cruce, care leagă Piazza del Duomo de Piazza della Scala printr-un ax principal şi străzile via Silvio Pellico şi via Ugo Foscolo, printr-unul secundar. Lucrările de construcţie ale galeriei au început în anul 1865, iar piatra de temlie a fost pusă de însuşi Vittorio Emanuele II.
Proiectul i-a aparţinut arhitectului Giuseppe Mengoni, iar statuile care îl decorează au fost executate de sculptorul Pietro Magni. Galeriile sunt realizate în stil eclectic, îmbinând o serie de elemente tipice arhitecturii milaneze din secolul al XIX-lea. Complexul a fost inaugurat în 1867, deşi încă nefinalizat, fiind gata abia doisprezece ani mai târziu.
În cadrul galeriilor se află numeroase magazine de designer, expunând în vitrine branduri celebre, precum şi cafenele, restaurante şi hotelul de lux SevenStars Galleria. În octogonul central, pe pavaj, este redată stema Casei Savoia, realizată în mozaic, iar pe laturile sale se află stemele a patru oraşe italiene: Milano, Torino, Florenţa şi Roma, care au fost, pe rând, capitale ale statului italian.
La Scala
Teatro alla Scala din Milano, pe scurt La Scala, este una dintre cele mai faimoase opere din lume, cu o tradiţie de peste două sute de ani, care găzduieşte artişti internaţionali recunoscuţi. Nu rataţi acest loc dacă sunteţi pasionaţi de operă! Numele provine de la biserica Santa Maria alla Scala care a fost demolată la finalul secolului al XVIII-lea, pentru a face loc clădirii operei.
La Scala a fost inaugurată la 3 august 1778 sub numele de “Nuovo Regio Ducale Teatro alla Scala”, cu piesa “L’Europa riconosciuta”, compusă special pentru această ocazie de Antonio Salieri. Lângă clădirea care găzduieşte La Scala se află şi muzeul teatrului, deschis în anul 1913.
În exterior, clădirea operei nu impresionează, având o arhitectură simplă, fără prea multe ornamente.
Castello Sforzesco
Castello Sforzesco, castelul familiei Sforza, a fost ridicat în secolul al XV-lea de către Francesco Sforza, Duce de Milano, pe locul unde anterior se afla o fortificaţie numită “Castello di porta Giovia”, construită în perioada 1360 – 1370 de către Galeazzo II Visconti. În secolele XVI – XVII, castelul a devenit una dintre principalele fortăreţe militare ale Europei, iar de-a lungul vremii i s-au adăugat numeroase elemente, odată cu dominaţiile franceză, spaniolă şi austriacă. După unirea Italiei, în 1861, complexul a fost achiziţionat de către administraţia locală şi a intrat într-o perioadă de restaurare şi renovare, fiind refăcut după planurile arhitectului Luca Beltrami.
Lucrările s-au încheiat în anul 1905, când castelul a fost gata să primească din nou vizitatori şi a devenit sediu pentru mai multe muzee şi biblioteci, transformându-se într-un spaţiu cultural. În prezent, castelul familiei Sforza găzduieşte o Pinacotecă (aici se află opere valoroase aparţinând unor pictori celebri ca Filippo Lippi, Andrea Mantegna, Canaletto, Correggio, Michelangelo), Muzeul Preistoriei, Muzeu Egiptean, Muzeul de Artă Antică, Muzeul Instrumentelor Muzicale, diferite colecţii de artă, o bibliotecă, o librărie, arhive etc. Dacă nu doriţi să vizitaţi vreun muzeu, puteţi să vă plimbaţi pur şi simplu prin curtea castelului, unde se află un spaţiu verde.
Biserica Santa Maria delle Grazie
Una dintre cele mai reprezentative construcţii ale Renaşterii italiene, biserica Santa Maria delle Grazie este renumită, datorită faptului că găzduieşte capodopera “Cina cea de taină”, a lui Leonardo da Vinci. Lucrarea a fost realizată în perioada 1494 – 1498, la comanda ducelui de Milano Ludovico Sforza şi are o dimensiune de 4,6 metri x 8,8 metri, fiind amplasată în fosta trapeză a mănăstirii Santa Maria delle Grazie.
În prezent, aceasta nu mai aparţine mănăstirii, ci se află în proprietatea primăriei oraşului. Pentru a vizita sala şi a vedea pictura, este necesară o rezervare prealabilă. Durata unei vizite este de 15 minute, iar numărul maxim de persoane admise simultan este de 25.
“Cadrilaterul modei”
Recunoscut ca fiind capitala europeană a modei, Milano nu putea nu ai aibă un cartier de fashion dedicat acesteia. Acesta este cunoscut sub numele de “Cadrilaterul modei” şi se află localizat în zona 1 din Milano, fiind delimitat de străzile principale via Montenapoleone, via Manzoni, via della Spiga şi corso Venezia, între care se află alte străduţe mai mici.
Se spune că via Montenapoleone este cea mai scumpă stradă din lume, alături de Fifth Avenue din New York şi Champs Elysees din Paris. Numele străzii datează din anul 1804, când Milano se afla sub dominaţie napoleoniană. Încă de atunci, acesta începuse să fie frecventat de străini, care veneau în oraş pentru afaceri sau pentru relaxare, iar din anii ‘50 strada a devenit una dintre principalele arterele de shopping din lume.
Printre magazinele cu branduri de lux se înalţă clădiri istorice, cum ar fi: muzeele Poldi Pezzoli şi Bagatti Valsecchi, Palatul Morando, care găzduieşte muzeul costumelor şi al modei, Grand Hotel et de Milan, hotel de lux în care au stat numeroase personalităţi, biserica San Francesco di Paola, Palatul Gallarati Scotti, Palatul Borromeo d’Adda etc.
Chiar dacă nu intenţionaţi să cumpăraţi nimic din magazinele de designer cu preţuri exorbitante, puteţi face o plimbare prin această zonă pentru a admira o adevărată expoziţie de artă, adică vitrinele luxoase, atent amenajate, ale magazinelor Armani, Versace, Dolce & Gabbana, Prada, Fendi, Louis Vuitton, Chanel, Hugo Boss, Calvin Klein, Armani, Jimmy Choo, Roberto Cavalli, Balenciaga, Gucci, Bulgari, Cartier, Valentino, Gianfranco Ferrè etc.
Parcul Sempione
Parcul Sempione se întinde pe o suprafaţă de 386.000 de metri pătraţi şi se află pe locul vechii Piazza d’Armi, între castelul familiei Sforza şi Piazza Sempione, de la care îi provine şi numele. A fost realizat în anul 1893 după un proiect al arhitectului Emilio Alemagna, fiind al doilea parc construit în oraş. Aici, se află o serie de clădiri şi construcţii interesante: Arena Napolonică, Acvariul, Turnul Parcului sau Turnul Littoria, Triennale di Milano, o bibliotecă, un izvor cu apă sulfuroasă, un lac etc. Sempione este un parc în stil romantic, englezesc, cu o bogată colecţie de arbori şi arbuşti, multe spaţii de recreere pentru copii şi adulţi.
Printre sculpturile prezente în parc, se numără statuia ecvestră a lui Napoleone III, operă a sculptorului Francesco Barzaghi şi “Ponte delle Sirenette” de Francesco Tettamanzi, un pod având la capete 4 statui reprezentând sirene. În 1973, în parc au fost aduse lucrările “Storia della Terra” de Antonio Paradiso, “Accumulazione musicale” de Armand Pierre Fernandez şi “Bagni misteriosi” de Giorgio De Chirico, opere moderne, cu un aspect inedit.
În 1957, a fost gândit un proiect de resistematizare a zonei, realizat de arhitectul Vittoriano Vigano şi de peisagistul Pietro Porcinai. Parcul a fost reorganizat şi extins în perioada 1996 – 2003, suprafaţa protejată fiind dublată faţă de cea anterioară, de 167.000 de metri pătraţi.
Villa Reale
Unul dintre monumentele reprezentative pentru neoclasicismul milanez, Villa Reale sau Villa Belgioioso a fost ridicată în perioada 1790 -1796 ca reşedinţă a contelui Ludovico Barbiano di Belgioioso, după un proiect al arhitectului Leopoldo Pollack. Amplasamentul vilei a fost ales chiar de conte, datorită poziţiei terenului, în apropiere de Porta Venezia, pe drumul care merge spre centrul oraşului. Villa are trei etaje, iar marginea acoperişului este decorată cu o balustradă ce include, din loc în loc, statui reprezentând zei clasici.
În spatele villei, se află o grădină în stil englezesc, prima de acest fel din Milano, realizată tot de către Pollack. Aceasta are aspectul unui mic crâng, cu o cascadă şi un mic lac, în mijlocul căruia, pe o insulă, se află un mic templu circular. Grădina se întinde pe o suprafaţă de 24.000 de metri pătraţi, spaţiu ce include şi villa. La moartea contelui Ludovico Belgioioso, villa a servit ca reşedinţă pentru Napoleon.
În anul 1920, clădirea a intrat în posesia municipalităţii, iar un an mai târziu a devenit sediul galeriei de Artă Modernă din Milano. Lângă vilă a fost construit ulterior Pavilionul de Artă Contemporană (PAC), realizat în anii 1950 de către arhitectul Ignazio Gardella. În perioada 2002 – 2006, villa a trecut prin ample lucrări de restaurare, redobândindu-şi farmecul de altă dată.
Pinacoteca di Brera
Pentru iubitorii de artă, dar nu numai, o vizită la Pinacoteca di Brera va fi cu siguranţă o experienţă plăcută. Pinacoteca se află în palatul cu acelaşi nume şi cuprinde o colecţie bogată de picturi celebre din întreaga Italie, în special din Veneţia şi Lombardia, artă antică, modernă şi chiar contemporană.
Palatul Brera mai găzduieşte şi alte instituţii de cultură şi artă, ca Biblioteca Naţională Braidense, Observatorul Astronomic, Grădina Botanică, Institutul Lombard de Ştiinţe şi Litere şi Academia de Arte Frumoase. Palatul are, în mijloc, o curte de formă dreptunghiulară, înconjurată de un portic elegant, în centrul căruia este amplasată o statuie reprezentându-l pe Napoleon I.
Parcul Forlanini
Situat în vecinătatea aeroportului Linate, parcul Forlanini se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 543.000 de metri pătraţi. Numele său provine de la Enrico Forlanini (1848 – 1930), inventator şi pionier al aviaţiei italiene.
Parcul a fost realizat după proiectul arhitecţilor Augusto Mercandino şi Renzo Beretta, fiind inaugurat în anul 1970, după lucrări care au durat trei ani de zile. Spaţiul are o structură simplă, aerisită şi este format din pajişti vaste, şiruri de copaci, alei şi poteci. În partea de nord-est a parcului, se află lacul artificial Salesina, unde au loc diferite competiţii de canotaj. Parcul include şi un grup de ferme ce reprezintă un vechi nucleu rural datând din anul 1014; până în anii 1970, acestea s-au aflat în proprietatea unui spital – Ospedale Maggiore.
