Cum să te distrezi în Strasbourg

Nu-i greu deloc! În Strasbourg, atmosfera e veșnic una de sărbătoare a frumuseții, eleganței și istoriei. Bani să ai, că distracție este berechet. Dar s-o iau cu începutul.

Ideal e să nimerești în Strasbourg într-o zi cu soare. Totul se înveselește, orașul pare și mai curat decât este, mai colorat – numai bun de pus în țiplă.

Kammerzell House

Kammerzell House este locul în care intri înainte de orice. Clădirea este istorică, datează de sute de ani și reprezintă o mică bijuterie de arhitectură și decorații care mai de care. Înăuntru însă funcționează un restaurant. În timp ce te bucuri de-o bere rece, îți delectezi privirea cu câteva fresce celebre, realizate de Leo Schnug. Te simți ca într-o galerie de artă!

Majoritatea frescelor au în centru povestea care a inspirat înființarea restaurantului interior. Se spune că la 1576 o corabie din Zurich a parcurs un drum de opt ore pe mare numai pentru a aduce populației din Strasbourg un vas cu supă caldă, dovedind că sunt gata oricând să sară în ajutorul celui aflat la ananghie.

Clădirea poate fi recunoscută de la depărtare, nu ai nevoie de nicio hartă. Este o construcție plină de personalitate, ce datează tocmai din secolul al XV-lea. Temelia parterului este cea originală deci atenție pe unde pui piciorul, căci s-ar putea să calci pe câte o filă de istorie!

În 1571, un comerciant pe nume Martin Braun a cumpărat construcția doar pentru a-și da înăuntru frâu liber imaginației debordantă. A decorat întreg etajul cu sculpturi în lemn reprezentând semnele zodiacale, cele cinci simțuri ale omului, vârstele bărbatului și câțiva eroi ai mitologiei sau personaje de legendă. De aici, și-a vândut diversele mărfuri cu ajutorul cărora își câștiga existența îndestulată.

Următorii proprietari nu au făcut nicio modificare, ci au păstrat decorul și, mai ales, funcționalitatea construcției. La un moment dat, a devenit restaurant, iar cel care i-a dat și numele faimos de Kammerzell a fost cel care a vândut-o în 1879 consiliului de administrație al orașului. Pereții exteriori nu s-au păstrat, ci au avut nevoie de restaurări în cadrul cărora au fost, practic, înlocuiți. Dar interiorul a rămas la fel.

Farmacia Cerbului

Farmacia Cerbului. Ți-a picat greu mâncarea? Nicio problemă! Farmacia Cerbului este foarte aproape și reprezintă una dintre cele mai vechi clădiri din centrul orașului Strasbourg. A fost construită în secolul al XIII-lea și, de-a lungul timpului, și-a menținut rolul de casă a tratamentelor.

La un moment dat, devenise un loc atât de popular, încât orășenii se întâlneau aici în scopuri sociale, de a mai schimba o vorbă, de a mai asculta o bârfă, de a mai afla cine de ce anume suferă.

Însuși Goethe obișnuia să calce foarte des pragul farmaciei. Era client fidel, mai ales că locuia în apropiere. Se spune că venea deseori aici, nu neapărat pentru medicamente, ci pentru a se întreține cu farmacistul și a-și întâlni amicii la un pahar de… suferință.

Piața Cochon de lait

Piața Cochon de lait e următoarea oprire. Și ce oprire! Cândva, cu sute de ani în urmă, pe la 1400, aici exista o piață publică renumită în special pentru unul dintre produsele vândute cu succes: purceii de lapte. Clădirile pieței Cochon de lait și-au păstrat aspectul fidel de la naștere – în secolul al XVI- lea – și sunt considerate astăzi o comoară din punct de vedere arhitectural și istoric. Cea mai renumită e clădirea No. 1.

Se spune că printre clienții acestei piețe s-a numărat, indirect, însuși Sigismund de Luxemburg. El a primit invitația de a participa la un bal oferit de aristocratele orașului, numai că, din cauza nămeților, a ajuns la destinație cu hainele distruse. Aristocratele au dat fuga până în piața Cochon de lait și i-au cumpărat regelui o pereche de cizme, tocmai de la cizmarul găzduit în clădirea No.1.

„Hanul” Cour de Corbeau

„Hanul” Cour de Corbeau merită văzut neapărat. Aici se distrau, cu sute de ani în urmă, laolaltă pescari, marinari, artiști faimoși și chiar și capete încoronate. Hanul a fost construit undeva la mijlocul secolului al XVI-lea și a funcționat până spre finalul secolului al XIX-lea. De-a lungul timpului, în zonă s-au stabilit pescari sărmani și mai mulți marinari cu dor de casă, transformând strada într-un cartier lipsit de pretenții. Și totuși, oameni foarte cunoscuți și respectați au continuat să vină la Cour de Corbeau pentru o noapte veselă.

Printre ei s-au numărat Voltaire, mareșalul Turenne, Frederick al Prusiei și Iosif al II-lea al Austriei care a înnoptat la un han incognito. De-a lungul secolului al XIX-lea, au avut loc lucrări de restaurare care, mai degrabă, au afectat clădirea. I-au stricat aspectul exterior, îmbrăcând hanul într-o lucrătură posacă de lemn ce ascunde veselia curții interioare cu balcoanele sale misterioase.

Gutenberg

Grijă mare la monumentul lui Gutenberg! Statuia, la scară impresionantă, pare vie. De numele lui Johannes Gutenberg se leagă o întreagă istorie a tiparului, iar primele sale reușite profesionale au avut loc la Strasbourg.

Cu ocazia împlinirii a patru sute de ani de la inventarea tiparului, orășenii au cerut artistului David D’Angers un monument grandios. L-au obținut sub forma unei statui turnate în bronz și care îl reprezintă pe Gutenberg cu o hârtie în mână, pe care stau scrise câteva dintre cele mai faimoase cuvinte ale Vechiului Testament: „Și s-a făcut lumină!”.

Mie personal monumentul mi-a dat impresia că este realizat din carne și mușchi, nu din materiale lipsite de viață. Se află chiar în piața cu același nume.

L’Homme de Fer

L’Homme de Fer ne înfățișează chipul vesel al orașului Strasbourg. Inițial, în secolul al XVIII-lea, acest omuleț de fier era un soi de mascotă a unui magazin de arme. Omul în zale reprezenta semnul distinctiv al străzii pe care se găsea magazinul, iar uniforma de fier era inspirată de portul sergenților din secolul al XVI-lea.

În 1870, magazinul de arme s-a închis, iar locația a fost ocupată de o farmacie ce funcționează chiar și în prezent. Omulețul în armură devenise deja un simbol al orașului Strasbourg așa că a fost mutat în Muzeul de Istorie, iar farmacia, pentru a se bucura de faimă, a realizat o copie a lui și a cocoțat-o chiar deasupra semnului ei distinctiv – crucea verde.

Parlamentului European

Clădirile Parlamentului European trebuie văzute, orice ar fi! Sunt un complex de clădiri deosebite de restul arhitecturii specifice orașului Strasbourg. După atâta istorie și arhitectură clasică, clădirile Parlamentului European sunt ca un pahar de apă minerală. Te răcoresc și îți reîmprospătează puterile.

Este vorba de clădirea Consiliului European, construită în fața parcului Orangerie, începând cu 1949. Până în 1964, a fost construită și clădirea Drepturilor Omului, iar din 1976 a fost dat în folosință și Palatul Europei.

Complexul arată diferit și spectaculos și a fost construit cu intenția ca arhitectura lui să exprime spiritul democrației europene. Peretele de sticlă sugerează transparența și corectitudinea deciziilor luate la nivel european, prin prisma regimului democratic.

Palatul Rohan

În încheiere, palatul Rohan! Îl vezi de la bordul vaporașului Batorama și are un aspect oarecum sobru, în raport cu restul obiectivelor turistice. Fațada dă spre râul Ill. Mie, cel puțin, așa mi s-a părut. Am înțeles că sute de ani la rând a reprezentat principalul palat al arhiepiscopilor de Strasbourg.

Este construit în jurul unei curți interioare și datează de dinainte de anul 1750. A aparținut celebrei familii de Rohan Soubise, o familie din rândul cărora au provenit cei mai numeroși arhiepiscopi ai secolului al XVIII-lea.

Datorită grandorii sale, a găzduit musafiri de vază, precum Maria Antoaneta, Louis XV și Napoleon, cel care a și primit la începutul secolului al XIX-lea castelul Rohan în dar din partea orașului Strasbourg.

Per total, o singură zi petrecută în Strasbourg este suficientă pentru a bifa toate aceste locuri, pe cât de vechi, pe atât de interesante și pline de viață.