In regiunile semi-desertice, aride si de campie din vestul Americii de Nord traieste vulpea-pisica care are denumirea stiintifica de Vulpes macrotis. Uneori a fost vazuta la altitudini de pana la 1900 m.
Aceasta specie este confundata destul de usor cu vulpea-rapida (Vulpea velox) care traieste in acelasi areal si are aspectul corpului asemanator. Pentru a le diferentia mai usor trebuie avut in vedere faptul ca vulpea-pisica are urechile mai lungi si blanita mai inchisa la culoare.
Exemplarele adulte pot avea lungimea corpului de 38-52 cm si greutatea de 1,5-3 kg.
Au corpul acoperit cu blana deasa si groasa, cu fir scurt, al carui colorit pe partea dorsala poate varia de la maroniu-cenusiu-inchis, la maroniu-cenusiu-dechis si cenusiu. Pe partea ventrala coloritul este mai deschis, galben-albicios. Coada este lunga de 22-32 cm, stufoasa, rosiatica cu capetele firelor cenusii-negre.
Capul este mare, botul alungit, ochii mici, migdalati cu irisul de culoare maro-inchis. Membrele anterioare si posterioare sunt acoperite de blana scurta de culoare maronie-galbui spre exterior si mai deschisa spre interior.
Vulpea-pisica isi face adapostul in vizuinile parasite de alte animale, mai ales in cele ale bursucilor. Este un animal nocturn, activ dupa apusul soarelui si noaptea, cand vaneaza mici animale, rozatoare, iepuri, sobolani, pasari, soparle, insecte iar uneori mananca si hoituri, fructe si destul de rar plante. Principalii sai dusmani sunt vulpea rosie, sconcsii, pisicile salbatice si alte animale de prada.
Vulpea-pisica este un animal monogam, masculul si femela formeaza perechi pe viata. Femela naste de regula unul pana la sapte pui dupa o perioada de gestatie de 49-55 zile. Timp de 2 luni puii sunt alaptati de femela apoi acestia sunt intarcati si hraniti cu hrana asemanatoare adultilor, de ambii parinti. La varsta de 5-6 luni puii devin independenti si isi cauta hrana singuri.
Vulpea-pisica face parte din ordinul Carnivora, familia Canidae si este o specie vulnerabila in pericol de disparitie.