Din exterior, Bazilica San Lorenzo nu impresioneaza neaparat. E simpla, sobra, la fel ca multe alte cladiri istorice. Insa inauntrul sau se gasesc capodoperele carora Michelangelo le-a daruit ani buni din viata sa, dar si mormintele membrilor uneia dintre cele mai puternice familii care au trait vreodata. Simbolic, impresionant si excelent conceput, Mormintele Medici i-au facut nemuritori atat pe cei care se odihnesc in ele, dar si pe artistii care s-au daruit crearii lor.
Pentru a intelege insa o creatie atat de puternica si complexa, este nevoie de o mica incursiune in istoricul familiei Medici, care a condus mare parte din Italia, pe atunci fragmentata, timp de cateva secole. Bancheri, oameni politici sau figuri religioase (inclusiv papi avandu-si originea din randul lor), cu totii au practicat mecenatul (sprijinirea financiara a artistilor de seama). Asa s-au nascut mormintele Medici. Sprijinit de aceasta familie inca din tinerete, Michelangelo va primi comanda, care ii va afecta sanatatea si ii va monopolize gandurile si ideile.
Primul sector al constructiei este insa mai vechi decat opera lui Michelangelo. Numit “sacristia veche”, era dedicata Invierii si sarbatorilor pascale. Creata de faimosul Brunelleschi, a fost de la inceput sobra, marcata de simbolismul contrastului intre alb si negru/ bine si rau. Desi folosita foarte putin pentru scopul ei initial, sacristia a marcat arta viitoare a lui Michelangelo, care va ramane fidel acestei conceptii. In 1520, artistul va incepe sa lucreze la Mormintele Medici, acesta fiind primul sau proiect arhitectural. Avand cunostinte extinse in domeniul sculpturii, picturii, dar si constructiei, acesta era considerat capabil sa duca totul la bun sfarsit, ceea ce a si facut.
Odata construita “Sacristia Noua”, rolul acesteia avea sa fie cel de adapostire a unui mormant pe masura familiei care l-a comandat. Cardinalul Giulio de’Medici (care mai tarziu va devein Papa Clement al VII-lea) a dorit un ansmablu sculptural simbolic care sa impodobeasca mormintele lui Lorenzo cel Magnific si al fratelui sau, Giuliano. Alti doi membri ai familiei, mai putin amintiti de istorie, aveau sa li se alature. Este vorba de Lorenzo di Piero, duce de Urbino si Giuliano de Lorenzo, Duce de Nemours. Acestia doi erau controversati intrucat isi obtinusera titlurile prin casatorie, respectiv uzurpare, asa ca nu erau vazuti cu ochi buni de toata lumea, Scopul mormantului era un fel de mesaj privind puterea familiei si faptul ca nu poate fi clatinata usor.
Conform marturiilor, ansamblul sculptural care trebuia sa acompanieze mormintele celor patru au reprezentat o adevarata provocare pentru Michelangelo, care din cauza proiectelor adiacente nu a reusit sa termine niciodata acest proiect. In acea vreme, statele italiene, Florenta avand aceeasi soarta, nu erau un loc stabil politic sau religios. Ca urmare un proiect atat de ambitios insemna ca papa era foarte increzator in ramanerea sa la putere, dar si in continuitatea ideilor sale.
Ansamblul care poate fi vazut astazi include in primul rand alegoriile zilei si noptii, rasaritului si inserarii, continuand traditia lui Brunelleschi. Figurile sunt omenesti, foarte bine reprezentate anatomic, oarecum in stilul perfectiunii grecesti. Aceste alegorii insa au fost criticate de unii puritani ai vremii din cauza nuditatii lor. Mormintele Medici reprezinta insa si locul unde s-au creat si unele figuri religioase nemuritoare, precum Fecioara si Pruncul, in stanga si dreapta ei aflandu-se statuile Sfintilor Cosma si Dmian, patroni ai medicinei.
Delicatetea si blandetea ce radiaza din acesta sculptura au mai imblanzit criticii, opera lui Michelangelo fiind apreciata la adevarata valoare. Din nefericire, artistul a plecat la Roma, iar proiectul a rams incomplet. Cum statuile nu fusesera puse in locul lor, ci erau raspandite prin sacristie, au fost asezate mai tarziu de alt artist. Modele si desene ale lui Michelangelo au fost gasite sub podeaua Mormintelor Medici in 1976, dand o idee mai clara asupra a ce a vrut cu adevarat acesta sa creeze.
In final, Capela Principilor este ultimul obiectiv care trebuie vizitat de turisti. Mult mai straucitoare si inalta decat celelalte (acoperita fiind de un dom inalt, ajungand astfel la 59 de metri) aceasta a fost creata in timpul lui Ferdinand I de Medici, care a dorit ceva cu adevarat spectaculos. Ca urmare, mai multi artisti au lucrat din greu pentru a crea un “puzzle” din marmura de mai multe culori, pietre pretioase si sculpturi elaborate, mai ales in cadrul sarcofagelor.
Astazi Mormintele Medici sunt perfect pastrate, fiind restaurate si primind respectul meritat pentru munca si valoarea ascunse in ele. Turistii pot sa ajunga aici foarte simplu, din orice colt al Florentei, fiind intampinati de ghizi si o atmosfera deosebita. Biletele pot fi procurate inclusiv de pe internet, iar bagajele si chiar umbrelele trebuie lasate la intrare pentru a opri orice intentii malitioase. Trecand de aceste mici formalitati, turistii au parte de mica lor calatorie in timp, ajungand in lumea familiei Medici si a artistilor care si-au dedicat cativa ani buni unui monument inchinat vietii eterne, eternitate sub semnul artei.
