De mergi pe strada 31 august din Chișinău, la doi pași de kilometrul zero al orașului – statuia lui Ștefan cel Mare – ajungi la Muzeul Naţional de Artă din Moldova. Pe dinăuntru sunt expuse colecțiile de artă permanente sau temporare. Nici pe dinafară Muzeul nu se dezminte – clădirea care găzduiește Muzeul de Artă este în sine un obiect de artă.
Înființarea Muzeului și colecțiile de artă
Prima inițiativă pentru constituirea unui muzeu de artă, din 1939, a aparținut sculptorului Alexandru Plămădeală, considerat cel mai important sculptor basarabean din prima jumătate a secolului trecut. El a selectat aproximativ 160 de lucrări ale artiştilor plastici basarabeni şi români (în mare parte participanţi la Salonul X al Societăţii de Arte Frumoase din Basarabia), pentru constituirea primei Pinacoteci a oraşului Chişinău. Custodele-șef al pinacotecii a fost numit Auguste Baillayre, personalitate care va marca prin contribuția sa evoluția ulterioară a Muzeului. Inaugurarea Pinacotecii Chişinăului, în 26 noiembrie 1939, însemna, de fapt, deschiderea primului muzeu de artă, al cărui succesor a devenit Muzeul Naţional de Artă al Moldovei. Timpul însă a fost potrivnic inițiativei lui Plămădeală, precum și altor opere de artă românești: imediat după începerea celui de-al doilea Război Mondial lucrările au fost duse la Harkov cu trenul, iar soarta lor nici până în prezent nu este cunoscută.
În ultimii ani de război, Muzeul revine la viață. În 1944, este inaugurată o expoziție permanentă care includea opere ale artiștilor vest-europeni, ruşi şi sovietici. Din acel moment, activitatea Muzeului Național de Artă a devenit tot mai intensă. Colecțiile s-au completat cu lucrări ale pictorilor basarabeni, ruși, din Europa Occidentală, Japonia, India și China. Lucrările religioase (icoane, piese de mobilier bisericesc, carte veche) au un loc aparte printre colecțiile Muzeului: în prezent există aproximativ 1000 de lucrări, constituind una dintre cele mai importante colecţii din patrimoniul muzeului.
Noua ordine politică din Moldova, pe atunci Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, s-a răsfrânt într-o oarecare măsură și asupra modului în care erau gestionate noile achiziiții de artă pentru Muzeu. O atenție deosebită s-a acordat achiziţiilor de lucrări de la colecţionari particulari din Moscova şi Sankt-Petersburg. În 1975 au fost achiziţionate opere ale pictorilor Orest Kiprenski (Fata cu fructe), Vladimir Makovski (La cârciumă), stampe de grafică de Albreсht Durer, William Hogarth, Katty Kolvitz, Piotr Utkin, Vasili Serov, Filip Maliavin, etc..
Donațiile au avut rolul lor în mărirea colecțiilor de artă ale Muzeului: în 1947, Pavel Şillingovski, profesor la Academia de Arte Plastice din Sankt-Petersburg, dona Muzeului o colecţie impunătoare de lucrări de grafică ale unor artiști europeni şi ruşi din sec. al XVII-lea — al XIX-lea, precum şi lucrări semnate de el însuși. Auguste Baillayre, primul custode al Pinacotecii Chișinăului, predecesorul Muzeului Național de Artă, a oferit în dar în 1962 un număr 340 de lucrări ale unor artişti de notorietate naţională şi universală.
Patrimoniul Muzeului cuprinde peste 39.000 de opere şi acoperă perioada secolelor XV-XXI. Alături de colecțiile de artă religioasă, la MNAM fondul de lucrări acoperă atât arta universală (pictură vest-europeană, numismatică, grafică, artă decorative și sculptură, artă rusă), cât și națională (picture, artă grafică, sculptură, artă decorativă, populară).
Bernardazzi, arhitectul clădirii care găzduiește Muzeul
În ultimii 25 de ani, Muzeul este identificat cu edificiul arhitectural cu numele principesei Natalia Dadiani, din strada 31 august. Clădirea a fost ridicată la începutul secolului trecut după un plan al arhitectului Alexandru Bernardazzi. Construit la începutul secolului trecut la comanda principesei, clădirea a purtat de-a lungul timpului nume diferite și a avut funcționalități diverse. La început, clădirea a găzduit un gimnaziu de fete, care a purtat numele principesei pînă în 1940. Funcționalitatea de gimnaziu pentru fete trebuie citită din perspectiva celei care l-a înființat: Natalia Dadiani era cunoscută ca fiind promotoarea dreptului femeilor la educație.
Din 1941 pînă în 1944, gimnaziul ia numele Reginei Maria. Între anii 1945 şi 1970, clădirea găzduiește Comitetul Central al Partidului Comunist al RSSM, iar din 1970 şi pînă în 1988 aici îşi desfăşoară activitatea Muzeul de Istorie a Partidului Comunist din Uniunea Sovietică al RSSM. Specific stilului neoclasicist cu elemente gotice, acest edificiu este un model al arhitecturii civile de la sfîrşitul sec. al XIX-lea – începutul sec. al XX-lea. Arhitectul Alexandru Bernardazzi a avut un rol major în modernizarea orașului Chișinău: s-a ocupat de trasarea și pavarea străzilor, a proiectat o conductă urbană de apă și a semnat zeci de proiecte de clădiri, printre care și Primăria Chișinăului, folosită și în prezent în același scop.
Muzeul mai are în gestiune alte două monumente arhitecturale: Casa Vladimir Herța și Casa Kligman. Prima a fost construită în 1906 și este o mostră de barocco vienez, cu numeroase ornamente modelate pe faţada principală. Este unul dintre cele mai frumoase edificii istorice din Chişinău, avînd un farmec deosebit, graţie decoraţiei somptuoase. Printre autorii proiectului imobilului se remarcă arhitectul austriac Heinrich Lonski, care a mai realizat în Chişinău şi clădirea Adunării Nobilimii.
Casa Kligman a fost construită în anul 1897 și a aparţinut avocatului Moisei Kligman. Se caracterizează prin stilul neoclasicist în care predomină linia şi rigoarea. Arhitectul clădirii nu este cunoscut, dar se presupune că ar fi vorba de Mihail Cecheruli-Cuş.
