Cand ne gandim la stramosii nostri de acum 20.000 de ani, prima imagine care apare este cea a unor salbatici imbracati in piei smulse de pe corpul animalelor ucise si cu un comportament primitiv, usor mai evoluat decat al celorlalte mamifere. Insa din cand in cand, cate o descoperire stiintifica sau arheologica spulbera aceasta imagine simplista. Stramosii nostri aveau o viata artistica si spiriuala mult mai complexa decat s-ar parea; si putine descoperiri au dovedit acest lucru la fel de bine ca Pestera Lascaux din Franta.

In bazinul raului Vezere, care strabate departamentul Dordogne, se gaseste un intreg complex de pesteri carstice, mare parte dintre ele decorate cu picturi de tot felul. Astfel, in apropierea satului Eyzies-de-Tayac Sireuil se gasesc 37 de astfel de pesteri, majoritatea din carst, reprezintand cel mai mare astfel de sit arheologic din Europa de vest. Complexul Lascaux este asezat insa putin mai departe de celelalte pesteri, descoperite mai demult. Chiar aceasta izolare este cea care a facut ca misteriosul loc sa fie descoperit abia in 1940 de patru adolescenti: Marcel Ravidat, Jacques Marsal, Georges Agnel, si Simon Coencas. Imediat dupa descoperirea intamplatoare, pestera Lascaux a fost asaltata de cercetatori si istorici, niciunul dintre ei nemaintalnindu-se cu arta presitorica dusa la un nivel atat de avansat.

Picturile sunt diverse si foarte bine realizate, tinand cont ca au fost create cu in jur de 17.800 de ani in urma, perioada destul de putin cunoscuta. In realizarea acestor picturi se pare ca s-a concentrat ce era mai bun din cultura acelor vremuri. Peretii sunt acoperiti de sute de figure animaliere, umane sau geometrice, intelesul unora dintre ele inca fiind subiect de speculatie, chiar si acum. Pestera este impartita in mai multe sectoare, in fucntie de aspect sau de tematica desenelor din interior; astfel denumirile acestora sunt: Sala Taurilor, Pasajul, Putul, Nava, Absida si Camera Felinelor. Pestera Lascaux include astfel foarte multe reprezentari ale faunei din acele vremuri, care altfel ar fi ramas cunoscuta doar pe baza oaselor descoperite.

Cele mai multe desene sunt cele ce reprezinta specii de cai salbatici, care erau probabil vanati de oamenii preistorici (364 de desene). Urmeaza diverse specii de bovine, pasari, rinoceri si bineinteles figure umane, insa destul de putine. Altele cateva nu au putut fi identificate in mod decisiv. Picturile au fost realizate folosind pigmenti minerali, foarte rezistenti in timp si care probabil aveau culorile si mai vii la momentul crearii imaginilor. Ce se poate remarca in mod deosebit la Pestera Lascaux este faptul ca autorii anonimi si-au folosit imaginatia pentru a utiliza denivelarile peretilor pentru a obtine si mai mult realism. Astfel, o ridicatura se putea transforma cu ajutorul picturii intr-un cap de bivol sau intr-un corn. Un alt element surprinzator privind realismul picturilor este o imagine cu doi tauri, unul dintre ei avand picioarele desenate, astfel incat sa dea impresia ca este mai aprope decat celalalt; acest desen arata faptul ca stramosii omului de astazi aveau o anumita notiune de perspectiva, pe care o si aplicau.

Imediat dupa descoperire oamenii de stiinta au incercat sa isi dea seama care a fost motivul care i-a determinat pe oamenii preistorici sa creeze picturile din Pestera Lascaux. Unii au presupus ca desenele care prezentau animalele principale aveau rolul de a rememora vanatori de success, astfel incat acestea sa ramana si pentru posteritate. Altii au considerat ca picturile reprezentau un “manual” de vanatoare, care includea principalele specii, felul in care se desfasura un atac, dar si pradatorii de care un om trebuia sa se fereasca pentru a supravietui (felinele mari). Alte variante considera ca peretii au fost decorati atragator pentru a facilita cresterea copiilor, care ar fi invatat de mici ceea ce trebuiau sa stie pentru a se descurca mai tarziu.In ceea ce priveste figurile geometrice sau de alta natura, aceastea au dat nastere celor mai multe speculatii. Cea mai apropiata de adevar din cate se pare, este cea care considera ca desenele reprezentau harta primitiva a cerului. Se pot recunoaste intr-adevar, Pleiadele si Constelatia Taurului, precum si grupul numit “Triunghiul de Vara”.

Studiile aprofundate si turismul s–au dovedit insa aproape fatale pentru Pestera Lascaux si arta inchisa in ea. Imediat dupa descoperirea sa, mii de turisti au venit sa vada “Capela Sixtina a preistoriei”, titlu pe care il imparte cu pestera Altamira. In jur de 1200 treceau prin camerele pesterii in fiecare an, iar schimbarea brusca de umiditate produsa de respiratia lor a fost aproape fatala pentru picturi. Aparitia unui mucegai a dus la distrugerea partiala sau totala a unor desene. Intreaga pestera a avut nevoie de restaurari dupa ce mucegaiul a fost inlaturat. Intr-o vreme, nici macar intrarea cercetatorilor nu a fost permisa, o singura persoana avand dreptul sa intre pentru a verifica eventualele schimbari aparute. Drept urmare, turistii pot vedea reproduceri dupa picturile initiale, create intr-o alta pestera sau pot alege versiunea extrem de ieftina a unui tur virtual oferit de unul dintre website-urile oficiale.

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ