Templul Atenei Afaia din Grecia, poate fi considerat cu usurinta una dintre cele mai frumoase sanctuare, indeosebi datorita faptului ca, de-a lungul vremii, complexul a fost conservat surprinzator de bine. Mai mult chiar, colonadele lasa impresia ca istoria s-a intiparit pentru totdeauna aici. In sfarsit, Egina, una dintre insulele care face parte din arhipeleagul Saronic, separate de Pelopones prin golful Hydra, adaposteste templul Atenei Afaia, unul dintre templele cele mai bine conservate ale lumii antice clasice. Din mitologia greaca aflam ca Aegina era o frumoasa printesa de care s-a indragostit Zeus. Pentru a fi singuri, acesta a dus-o pe printesa pe o insula nelocuita, unde au avut un fiu – Aeacus, care a devenit primul rege al insulei Aegina. Insula a fost locuita inca din vremuri preistorice, iar in Antichitate era un loc important.
Templul este asezat in varful unei mici coline, partial impadurita, din nord-estul insulei si, alaturi de Partenonul din Atena si templul lui Poseidon de la Sunion, alcatuieste cel de-al treilea varf al unui trunghi format din temple precrestine. Mai mult decat atat, Templul Atenei Afaia din Egina a devenit cunoscut in Europa de vest prin publicarea unui articol in Antiquities of Ionia (Londra, 1787).
In anul 1811 tanarul arhitect englez Charles Robert Cockerell avea sa-si finalizeze studiile academice in turism si impreuna cu baronul Otto Magnus von Stackelberg au scos fragmente din sculpurile cazute. La recomandarea baronului Carl Haller von Hallerste, care a fost de asemenea un arhitect, si, in plus, un protejat al printului mostenitor Ludwig de Bavaria, bucatile de marmura din sculpturi au fost expediate in strainate si vandute cativa ani mai tarziu printului mostenitor, lucrul acesta ajutandu-l sa devina rege al Bavariei.
Si poate cel mai interesant aspect istoric al acestui edificiu este cel referitor la scopul initial al construirii — la inceput, templul a fost dedicat zeitei Afaia, apoi a devenit asociat cu imaginea zeitei Atena. Inevitabil, impresionanta constructie a devenit centrul unui cult, posibil datand din mileniul i.Hr. Ba chiar, potrivit unei legende cretane, Afaia (numita initial Britomartis) era fiica lui Zeus si a lui Carme. Fugind de Minos (regele mitic al insulei Creta), care era indragostit de ea, s-a prins in plasele unor pescari care au luat-o in barca lor.
Reusind sa scape de acestia, Afaia a inotat spre insula Aegina (Egina), ajungand astfel la mal si fugind mai departe spre nord-est; in final s-a ascuns intr-un templu, asa cum vom afla, de pilda, din spusele ghidului. De remarcat, in acelasi timp, este ca numele eroinei se traduce prin “disparuta”, atribuit de pescari deoarece disparuse din ochii lor, fapt care confirma, mai mult sau mai putin, notorietatea legendei in discutie.
Si totusi, templul care a supravietuit este al doilea din acest sit si dateaza din jurul anilor 500 i.Hr., desi, in perioada urmatoare a fost reconstruit si extins. Templul era incadrat de treizeci si doua de coloane dorice dintre care douazeci si cinci, sunt inca in picioare, cate douasprezece pe fiecare latura si cate sase in fata si in spate. Templul se afla intr-un perimetru inconjurat de ziduri, care mai includea si o zona cu un altar din piatra la est de acesta, diferite edificii sculptate, o cladire auxiliara si un vechi sanctuar. Primele sapaturi arheologice de amploare au inceput aici in anul 1901, descoperindu-se multe artefacte miceniene.
Lucrarile au reinceput in anul 1966, fiind continuate pana in anii 1980, moment in care au fost descoperite noi artefacte, precum si marturii de nepretuit ale indelungatei istorii a acestui important sit. De mentionat, totodata, este si celebra sculptura a razboinicului, situata in frontonul de est al Templului Atenei Afaia din Egina, Grecia.
