Află care sunt cele mai comune specii de broaște

Stiati ca…

• Broasca-mamos (Alytes obstreticans) are un mod inedit de reproducere si traieste in Europa Centrala si de Vest. Dupa imperechere femela depune ouale sub forma unor siraguri si apoi le transfera masculului, pe partea posterioara a spatelui acestuia. Masculul are obiceiul sa-si infasoare siragurile de oua in jurul picioarelor din spate, uneori acestea apartin unor femele diferite.
• Broasca cu coada (Ascaphus truei) este singura specie de apa cu fecundatie interna si traieste in sud-vestul Canadei si nord-vestul SUA. Masculii au o ,,coada” – o prelungire a cloacei cu ajutorul careia insereaza sperma in cloaca femelei. Apoi femela depune grupuri de oua sub forma unor siraguri in raurile reci de munte.
• In nordul Africii traieste broasca raioasa cu gheare (Xenopus laevis) care are lungimea corpului de 6-13 cm si se remarca prin membrele posterioare foarte mari si musculoase, iar cele anterioare prevazute cu cate trei degete si gheare lungi si ascutite. Este numita si platanna si este perfect adaptata la viata pe fundul iazurilor si lacurilor. Ghearele foarte lungi sunt folosite pentru a duce la gura mici pesti si nevertebrate cu care se hraneste.
• Unul dintre cei mai interesanti amfibieni este broasca fara limba (Pipa pipa) care se gaseste in nordul Americii de Sud. Aceasta specie nu are limba si are un mod de viata exclusiv acvatic, traieste in ape tulburi si namoloase. Modul de reproducere este oarecum diferit fata de cel care apare la alte specii de broaste acvatice. Masculul se prinde de spatele femelei, apoi incep sa se rostogoleasca impreuna in apa, ouale sunt eliberate de femela, fecundate de mascul si prinse in zona dintre spatele femelei si burta masculului. Dupa un timp ouale sunt absorbite in pielea de pe partea dorsala a femelei si raman acolo pana eclozeaza si apar mici broscute.

  

• Broasca cu corn asiatica (Megophrys montana) este distribuita in sud-estul Asiei. Are lungimea corpului de 7-14 cm si un aspect ca de frunza. Botul ei este ascutit, deasupra ochilor are doua coarne si cateva pliuri de piele care par a fi marginile unei frunze ce o camufleaza perfect in stratul de vegetatie de pe solul padurii.
• Exista o broasca care se agata de suprafetele verticale – ziduri, copaci, pietre – folosindu-se de abdomenul sau ca de o ventuza. Aceasta specie are lungimea corpului de 3-5 cm si se numeste broasca patrunjel (Pelodytes punctatus), numele ei vine de la petele verzi care apar pe un fond de culoare deschis de pe partea dorsala a corpului. In perioada de reproducere femela depune ouale sub forma unor siraguri late in apa, apoi dupa eclozarea oualor apar mormolocii care ajung la o lungime mai mare decat a adultilor.
• Broasca Rheobatrachus silus este o specie foarte rara din Australia, numita si broasca-ornitoring. Particularitatea ei consta in metoda unica de reproducere. Femela poate produce aproximativ 18-25 de oua, iar acestea dupa ce sunt fecundate sunt inghitite si clocite in stomac. Ouale secreta o substanta care suprima digestia si astfel ele se dezvolta in mod normal. Mormolocii se formeaza in oua, apoi dupa eclozare ei ies afara prin gura mamei.
• Broasca Corroboree este o specie in pericol de disparitie care se gaseste numai in Australia. Habitatul ei este predominant terestru si alcatuit din zonele cu smarcuri de muschi din Alpii din Australia. La aceasta specie femela are lungimea corpului de 2,5-3 cm si obisnuieste sa-si depuna ouale in muschi si nu in apa ca alte broaste.
• In regiunile din estul Americii de Sud traieste broasca cu patru ochi (Physalaemus nattereri) – doi in fata si doi ,,ochi falsi” in alb si negru pe spate. Cand simte pericolul broasca obisnuieste sa-si umfle corpul si sa se ridice pe membrele posterioare astfel incat isi etaleaza cei doi ochi din spate incercand astfel sa-l surprinda pe atacator. Pentru a-si speria si mai mult dusmanul secreta si o substanta urat mirositoare prin glandele sale inghinale.
• Exista o specie de broasca care isi cloceste ouale in sacii rezonatori. Acest comportament apare la broasca chiliana cu cioc (Rinoderma darwinii) si la alti amfibieni, la un numar foarte mic de specii. Aceasta specie poate fi recunoscuta usor dupa forma nasului deosebit cu un proboscis carnos caracteristic. Dupa imperechere femela depune cel mult 40 de oua pe sol. Acestea sunt pazite 2-3 saptamani de mascul, apoi cand embrionii din oua se misca masculul inghite cate 15 oua in sacii rezonatori si le tine pana ce ele eclozeaza. Mormolocii se hranesc cu galbenusul propriu pana ce ajung la stadiul de broscute si apoi ies afara din gura tatalui.

  

• Cea mai mare broasca raioasa din lume se numeste broasca raioasa mare (Bufo marinus). Are lungimea corpului de 5-23 cm si este raspandita in America Centrala si de Sud, dar si in Australia. Are un mod de viata predominant terestru, se deplaseaza prin salturi scurte sau tarandu-se si este extrem de veninoasa pentru celelalte animale. Pe umeri are niste glande mari cu venin, iar pe restul corpului are alte glande veninoase mai mici. Veninul este foarte puternic, poate omori un animal cam in 15 minute daca ajunge in gura acestuia.
• Cea mai mare broasca din lume care traieste in Africa se numeste broasca Goliat (Conraua goliath). Are corpul lung de 10-40 cm si un mod de viata predominant acvatic. Se scufunda cu usurinta in apa si inoata excelent, este perfect adaptata la viata subacvatica. La aceasta specie masculul nu canta in perioada de imperechere pentru a-si atrage femela. Hrana acestei broaste consta din mici reptile, mamifere si alte broaste pe care le prinde langa cursurile de apa din jungla africana.
• Cea mai mare broasca din America de Nord este broasca-bou (Rana catesbeiana) cu lungimea corpului de 9-20 cm. Traieste mai mult in mediul acvatic in cursurile lente de apa si are timpanele foarte mari. La aceasta specie femela depune cateva mii de oua, iar mormolocii ajung la stadiu final de dezvoltare la varsta adulta foarte greu, abia dupa 4 ani.
• Broasca zburatoare (Rhacophorus nigropalmatus) traieste in sud-estul Asiei si are lungimea corpului de 7-10 cm. Are picioarele prevazute cu membrane interdigitale care functioneaza ca o parasuta cand planeaza dintr-un copac in altul. Degetele sunt prevazute cu niste pernute adezive care o ajuta sa se fixeze mai bine de crengile copacilor. In perioada de reproducere femela depune un numar de cel mult 800 de oua in cuiburi de spuma agatate de frunzisul de deasupra apelor cu curs lent. In momentul cand ouale eclozeaza, mormolocii cad in apa dedesubt si isi continua dezvoltarea spre stadiul de adult.