Focile, morsele și leii de mare fac parte din ordinul Pinnipedia, clasa Mammalia. Sunt mamifere care se mișcă cu dificultate pe uscat, dar sunt agile sub apă. Ordinul Pinnipedia este format din focile propriu-zise, focile cu urechi și morsele. Focile propriu-zise au înotătoare dorsale orientate spre spate și nu prezintă urechi.
Focile cu urechi sunt foci cu blană și lei de mare. Acestea au urechi și înotătoarele dorsale astfel alcătuite încât le permite deplasarea pe uscat, ce-i drept, destul de dificil de realizat, având în vedere corpul lor voluminos. Dintre toate speciile, morsele se remarcă prin colții lor mari, foarte bine dezvoltați.
Deși sunt foarte agile în apă, deplasarea lor pe uscat este greoaie, dar esențială pentru odihnă și reproducere.
Specii de foci, morse și lei de mare:
Elefantul de mare
Cel mai mare piniped din lume este elefantul de mare care trăiește în Antarctica si în apele subantarctice. Are lungimea corpului de 4,2-6 m și greutatea de 2,2-5 tone. Denumirea sa științifică este Mirounga leonina. Masculul are o trompă ca de elefant (de la ea ii vine și numele) și este de 5 ori mai mare decât femela.
Vaca de mare
Este o specie de piniped care are blana de culoare maronie-închis. Trăiește în Marea Mediterană, Oceanul Atlantic (în regiunile din nord-vestul Africii), dar și în Marea Neagră. Are denumirea științifică de Monachus monachus și poate avea lungimea corpului de 2,4-2,8 m, iar greutatea de 250-400 kg. Este o specie în pericol de dispariție.
Morsa
Este răspândită în apele arctice și are denumirea științifică de Odobenus rosmarus. Are lungimea corpului de 3-3,6 m și greutatea de 1,2-2 tone. Este o specie vulnerabilă, considerată în pericol de dispariție. Masculul este de două ori mai greu decât femela și are doi colți foarte mari ce pot crește până la 1 m.
Ursul de mare
Trăiește în nordul Oceanului Pacific și are denumirea științifică de Callorhinus ursinus. Are lungimea corpului de până la 2,1 m și greutatea de 180-270 kg. Este o specie vulnerabilă, considerată în pericol de dispariție.
Foca cu coamă
Este o specie din vestul, sudul și estul Americii de Sud, din Insulele Malvine. Are denumirea științifică de Otaria byronia și este o specie în pericol de dispariție. Are lungimea corpului de 2,3-2,8 m și greutatea de 300-350 kg.
Ursul de mare antarctic
Trăiește în Antarctica și apele subantarctice. Are lungimea corpului de 1,6-2 m și greutatea de 90-210 kg. Denumirea sa științifică este Arctocephalus gazella. În zona gâtului, masculul are mușchii dezvoltați și grăsimea depusă în exces, ceea ce îi creează un aspect impresionant. Coama pare și ea mai mare tot din cauza depozitelor de grăsime de sub piele.
Leul de mare neozeelandez
Are denumirea științifică de Phocarctos hookeri și populează insulele subantarctice din sudul Noii Zeelande. Are lungimea corpului de 2-3,3 m și greutatea de 300-450 kg. Este o specie vulnerabilă, considerată în pericol de dispariție.
Leul de mare Steller
Trăiește la Centura Pacificului de Nord și este o specie în pericol de dispariție. Are lungimea corpului de 3-3,5 m și greutatea de 585-1120 kg. Această specie este considerată ca fiind cea mai mare din categoria leilor de mare. Are denumirea științifică de Eumetopias jubata.
Ursul de mare cu capă
Este o specie din sudul Africii, Tasmania și sud-estul Australiei. Are denumirea științifică de Arctocephalus pusillus și poate avea lungimea corpului de 1,8-2,3 m, iar greutatea de 200-360 kg.
Leul de mare californian
Este o specie vulnerabilă, considerată în pericol de dispariție. Are lungimea corpului de până la 2,4 m și greutatea de 275-390 kg. Este răspândit în vestul SUA și Insulele Galapagos. Această specie este usor de dresat, poate fi văzută în acvarii marine. Masculul are coloritul corpului maroniu-închis, iar femelele în nuanțe de bronz. Denumirea sa științifică este Zalophus californianus.
Foca cu creastă
Apare în regiunile din Atlanticul de Nord și până în Oceanul Arctic. Are lungimea corpului de 2,5-2,7 m și greutatea de 300-410 kg. Denumirea sa științifică este Cystophora cristata și poate fi recunoscută după botul mare și cărnos și pielea de culoare închisă cu pete neregulate.
Foca de Groenlanda
Are blana alb-argintie, corpul lung de 1,7 m și greutatea de 130 kg. Trăiește în regiunile din Atlanticul de Nord și până în Oceanul Arctic. Denumirea sa științifică este Pagophilus groenlandicus.
Foca de Baikal
Este o specie în pericol de dispariție care trăiește în estul Asiei (Lacul Baikal). Are lungimea corpului de până la 1,2-1,4 m și greutatea de 80-90 kg. Este o specie de apă dulce și considerată una din cele mai mici foci din lume. Are denumirea științifică de Phoca sibirica.
Foca lui Weddell
Are denumirea științifică de Leptonychotes weddelli și poate avea lungimea corpului de 2,5-2,9 m, iar greutatea de 400-600 kg. Este o specie comună în Antarctica și apele subantarctice. Are capul mic, înotătoare scurte și corpul voluminos.
Foca mâncătoae de crabi
Trăiește în Antarctica și apele subantarctice. Are denumirea științifică de Lobodon carcinophagus și poate avea lungimea corpului de 2,2-2,6 m și greutatea de 220 kg. Această specie este foarte rapidă, înoată cu viteza de 25 km/h.
Foca comună
Sau Phoca vitulina este o specie din Atlanticul de Nord și Pacificul de Nord. Are lungimea corpului de până la 1,4-1,9 m și greutatea de 55-170 kg. Este cunoscută și cu denumirea de foca porturilor.
Foca Ross populează apele Antarcticii și are denumirea științifică de Ommatophoca rosii. Are lungimea corpului de până la 1,7-3 m și greutatea de 130-215 kg. Este considerată foca ce are blana cea mai scurtă dintre toate speciile de acest gen.
Foca cenușie
Trăiește în Atlanticul de Nord și Marea Baltică. Are lungimea corpului de până la 2-2,5 m și greutatea de 170-310 kg. Denumirea sa științifică este Halichoerus grypus.
Alimentația și stilul de viață al focilor, morselor și leilor de mare
Focile, morsele și leii de mare sunt prădători eficienți ai mediului marin, având o dietă variată în funcție de habitatul în care trăiesc. Focile se hrănesc în principal cu pești și crustacee, pe care le detectează datorită mustăților lor sensibile, numite vibrize. Morsele, în schimb, sunt specializate în consumul de moluște, pe care le caută pe fundul oceanului folosindu-și colții puternici pentru a săpa în nisip.
Leii de mare sunt vânători agili, capabili să urmărească bancuri de pești sau să se scufunde la adâncimi considerabile în căutarea hranei. În ciuda dimensiunilor mari, aceste mamifere pot ajunge la viteze impresionante în apă și sunt capabile să reziste la temperaturi scăzute datorită stratului de grăsime subcutanat.
