Casa memorială I.L.Caragiale, ce secrete ascunde?

In comuna Haimanale (azi comuna I.L.Caragiale) din judetul Dambovita, s-a nascut marele scriitor, la 30 ianuarie 1852. Casa natala (din strada Kutuzov nr.1) a devenit Casa memoriala I.L.Caragiale.

Familia sa era descendenta din greci (insula Idra). Bunicul sau, Stefan, a venit in tara pe timpul domnitorului Caragea (de la care si numele de Caragiale). Dintre fiii sai: Luca, Costache si Iorgu – ultimii doi au fost talentati in teatru. Costache Caragiale a avut o influenta deosebita asupra nepotului sau, I.L.Caragiale. Tatal sau, Luca, si el o perioada actor, ramane insa administratorul mosiei din Margineni, avocat si magistrat la Ploiesti.

Mama lui Luca Caragiale, Ecaterina Karaboas era fiica lui Luca Chiriac Karaboas – la origine grec. Socrul lui Caragiale era la origine macedonian.

I.L.Caragiale urmeaza scoala la Ploiesti. Locuinta din comuna Haimanale a ars, iar reconstructia casei (care azi a devenit muzeu) s-a facut pe terenul alaturat celei arse, pastrand intocmai planul casei vechi. Casa memoriala I.L.Caragiale a fost deschisa in 1962, la implinirea a 50 de ani de la moartea dramaturgului.

I.L.Caragiale a avut ca dascal, la inceput, pe parintele Marinache de la biserica Sf.Gheorghe, apoi intre anii 1860-1864, urmeaza clasele primare la Scoala domneasca din Ploiesti (invatator Basil Dragosescu). Intre anii 1864-1867 este absolvent in particular a primei clase de gimnaziu, urmatoarele trei la Sf.Petru si Pavel, iar clasa a 5-a la un liceu din Bucuresti.

Casa memoriala I.L.Caragiale din centrul vechi al orasului Ploiesti este o casa din sec. al XVIII-lea, care a apartinut familiei Dobrescu. Casa este specifica epocii de atunci, in stil taranesc cu prispa si foisor, acoperis din sindrila, cu opt stalpi din ipsos de culoarea lemnului si ornamente simple.

Casa memoriala I.L.Caragiale, prin colectia documentara, prezinta momentele principale din viata, opera si familia sa (de la care el a mostenit pasiunea pentru teatru), debutul in gazetarie, principalele publicatii la care a participat, afirmarea sa in teatru, proza, comedie si drama.

Scriitorul a condus o serie de reviste literare, iar la altele a fost doar collaborator: ,,Moftul roman”, ,,Epoca literara”, ,,Universul”, ,,Vatra”. In fata casei se afla pe un soclu, bustul scriitorului (realizat din bronz de Ignat Letitia) si trei plopi seculari.

Studii si articole despre opera lui I.L.Caragiale au scris multe personalitati ale timpului ca: S.Cioculescu, T.Vianu, P.Constantinescu, P.Zarifopol. Pe scene nationale si internationale s-au dat reprezentatii cu mari actori, infatisand eroi din operele sale.

La Casa memoriala I.L.Caragiale din Ploiesti, se pastreaza si piese de mobilier care au apartinut familiei Caragiale, dar si Casei Dobrescu. Prietenii, colaboratorii lui I.L.Caragiale sunt oameni de cultura (M.Eminescu, B.Sf.Delavrancea, Al.Vlahuta etc), iar la muzeu sunt fotografiile, scrisorile si documentelor lor.

Holul casei are cate doua camere, in partea dreapta si in partea stanga. Fiecare camera are cate o soba alba, din caramida. In hol sunt expuse fotografii din perioada in care I.L.Caragiale a fost director general la Teatru National din Bucuresti (1888-1889), pe perete un tablou cu portretul scriitorului, realizat de State Statescu, un altul cu portretul Ecaterinei Caragiale, realizat de Rodica Maniu, si un peisaj anonim.

In partea stanga, intr-o camera, intr-o vitrina, este expus un act juridic cu autograful scriitorului, manuscrisul lui I.L.Caragiale ,,Madrigal”, versuri si fotografii de familie (Luca Caragiale cu mama sa, Mateiu si Luca Caragiale, si cu Cella Delavrancea), carti din opera dramaturgului si alte manuscrise si reviste la care el a colaborat.

Debutul sau a fost la foile umoristice ale vremii, la revista ,,Ghimpele” (unde el scrie la rubricele ,,Una alta” si ,,Varietati”), este responsabil la ,,Alegatorul liber” si corector la ,,Unirea democratica”, scrie fara semnatura la rubricile ,,Diverse si felurimi”.

In 1877 editeaza revista umoristica ,,Claponul”, dar si ,,Calendarul claponului” si publica la ,,Albina Carpatilor”. Coperta de la revista ,,Claponul”, are ca subtitlu ,,foita hazlie si populara”, tiraj 33333, si deviza ,,eftin si bun”. Colaboreaza, dar fara semnatura, si la revista ,,Telegraful”, rubrica de ,,Curiozitati” si la ,,Bobarnacul”.

La ,,Romania libera” scrie foiletoane de critica teatrala, activeaza si la ziarul ,,Timpul”, colaboreaza si la foaia craioveana ,,Doljul”. In anul 1893 infiinteaza revista ,,Moftul roman” impreuna cu A.Bacalbasa (era prim redactor); a doua serie apare in anul 1901. In anul 1894, impreuna cu I.Slavici si G.Cosbuc, infiinteaza revista ,,Vatra” (se afla printre exponate la muzeu, impreuna cu o carte de vizita).

In a doua camera din stanga, sunt expuse facsimile ale altor reviste si caricaturi, ale personajelor din ,,O scrisoare pierduta” – realizate de A.Jiquidi. Tot aici, sunt si afise de spectacol, ca de exemplu: ,,D-ale Carnavalului”, ,,Conul Leonida fata cu reactiunea”, ,,O scrisoare pierduta”, ,,O noapte furtunoasa” si ,,Napasta”. ,,O scrisoare pierduta” reprezinta opera de maturitate a scriitorului (scrisa cand el avea 32 de ani).

In muzeu se afla portretul lui I.L.Caragiale, realizat de N.Vermont, volumul ,,Momente si schite” – ilustrat de Eugen Taru, volumul de teatru cu ilustratii de Corneliu Baba (aparut la centenarul Caragiale) si schitele de decor ale lui A.Jiquidi.

Tot aici, sunt exponate (fotografii) din timpul calatoriilor sale, la Berlin (1905), in Franta, Italia, Germania. In ziarul vienez ,,Die Zeit” apare articolul – pamflet ,,1907- Din primavara pana-n toamna”. La muzeu se afla o fotografie a casei din Berlin, unde el a locuit o vreme, si o poza cu prietena sa – Cella Delavrancea, care i-a fost alaturi pana in momentul mortii fulgeratoare, din 9 mai 1912 la Berlin.

Ulterior ramasitele pamantesti au fost aduse in tara, la cimitirul Bellu.