Syntarsusul este un dinozaur teropod carnivor, cu o lungime de aproximativ 3 metri, care a trăit în Triasicul superior, acum circa 215 milioane de ani.
Descoperirea și denumirea dinozaurului Syntarsus
Dinozaurul Syntarsus era un teropod carnivor, cu lungimea corpului de 3 m, care a trait pe teritoriul unde azi se afla Africa de Sud, cu aproximativ 215 milioane de ani in urma, in era Mezozoica, in perioada Triasicului superior. Acest animal preistoric traia in deserturi si oaze, iar hrana sa era formata din mici vertebrate si nevertebrate, pe care le vana cu mare agilitate.
Pe baza analizei a nu mai putin de 30 de schelete fosile descoperite in Zimbabwe (Africa de Sud) si in Arizona (SUA), in anul 1969 paleontologul M. A. Raath a facut prima descriere a acestui dinozaur si l-a numit Syntarsus rhodesiensis. Corpul acestui dinozaur cantarea cca. 13 kg, dar gatul si coada erau foarte lungi.
Caracteristicile fizice și adaptările lui Syntarsus
Capul avea oasele mari, botul era alungit, iar maxilarele sale puternice erau prevazute cu zeci de dinti ascutiti, de diferite marimi, ingusti si cu margini zimtate, ce il ajutau in spintecarea prazii. Craniul prin volumul sau impresionant arata ca avea un sistem nervos bine dezvoltat ce transforma imediat impresiile in activitati corporale.
Membrele anterioare erau scurte, aveau cate patru degete fiecare, prevazute cu gheare ascutite si curbate. Membrele posterioare erau lungi si puternice, ii dadeau posibilitatea sa se deplaseze biped, sa alerge cu viteza mare, echilibrandu-si corpul cu ajutorul cozii, echipata cu structuri rigide, cu tendoane osificate, ce ii limita miscarea pe verticala.
Degetele de la membrele din spate erau tot in numar de patru, dar erau mai groase si prevazute cu gheare mari si rezistente, trei erau functionale, sustineau greutatea corpului, iar al patrulea deget era pozitionat mai sus si folosit mai putin.
Oasele membrelor erau de forma tubulara si aveau spatii goale, fapt ce ii reducea mult din greutatea corporala, astfel era mai sprinten si reusea sa vaneze cu usurinta animale de talie mica, amfibieni, insecte si sa fuga repede pentru a scapa in caz de primejdie, cand era urmarit de dinozaurii mari.
Cercetatorii au ajuns la concluzia ca acest dinozaur ar fi avut anumite portiuni ale corpului acoperite cu pene, mai ales spatele, membrele anterioare, gatul si ceafa, nu cu scopul de a-i acoperi corpul ci mai ales de a-i mentine temperatura corporala constanta. Deasupra capului probabil ca avea o creasta din pene mai lungi, doar cu functie decorativa. De asemenea, ei au emis ipoteza ca dinozaurul facea miscari bruste si imprevizibile la fel ca iepurii din zilele noastre sau realiza salturi ca si cangurii pentru a rula repede si a scapa de dinozaurii pradatori.
Scheletele descoperite indica faptul ca aceste animale erau sociabile, traiau si vanau in grupuri, femelele erau mai mari si mai grele, iar masculii mai mici si mai ageri. Faptul ca au fost gasite mai multe schelete la un loc i-a facut pe cercetatori sa presupuna ca mai multe exemplare au murit in urma unei calamitati naturale (inundatii sau de alt tip).
Dinozaurul Syntarsus face parte din ordinul Saurischia, familia Coelophysidae. Este cunoscut si sub denumirea de Megapnosaurus genannt.
Comportamentul social și ipoteza grupurilor de vânătoare
Deși Syntarsusul este adesea descris ca un vânător solitar, dovezile fosile sugerează că acesta ar fi putut trăi și vâna în grupuri mici. Comportamentul de grup ar fi oferit avantaje semnificative, permițându-i să doboare prăzi mai mari și să se apere mai eficient împotriva prădătorilor mai mari.
În plus, trăitul în grup ar fi facilitat protejarea puilor și a femelelor în timpul sezonului de împerechere. Cercetările sugerează că Syntarsusul putea comunica prin sunete scurte și mișcări rapide ale cozii și crestei de pene, care ar fi fost utilizate pentru a semnala pericolul sau pentru a coordona vânătoarea.
