Menţionată pentru prima dată în documentele istorice din 1388, Suceava este una dintre cele mai vechi aşezări din România. Documentul care face menţiunea acesteia este un act dat de Petru I Mușat regelui Poloniei, în legătură cu un împrumut cerut de acesta din urmă. Din punct de vedere geografic, acest oraş, acum reşedinţă de judeţ, în timpurile voievozilor, cetate de scaun, este situat în partea centrală a Podişului Sucevei, pe ambele maluri ale râului cu acelaşi nume, la o altitudine de 325-340 m.
Descoperirile arheologice din această zonă au demonstrat că a fost locuită încă din perioada neolitică, anul 5000 î.e.n. Continuitatea locuirii ţinuturilor Sucevei este întărită de descoperirea unor obiecte din epoca bronzului, 2000 – 1200 î.e.n, a fierului şi, nu în ultimul rând, din timpul stăpânirii romane. Cu timpul, plasarea acestei aşezări pe malul râului a făcut ca dezvoltarea şi trecerea de la un aşezământ rural la unul urban să fie rapidă.
Dezvoltarea din această zonă are legătură şi cu numele purtat astăzi, Suceava însemnând în ungureşte “Cojocărie”, “soci” fiind traducerea cuvântului românesc “cojoc”. De altfel, menţionarea acestei aşezări i-a făcut pe istorici să fie din ce în ce mai convinşi că Suceava a existat înainte ca statul medieval Moldova să fie întemeiat.
Importanța aşezării creşte din ce în ce mai mult odată ce aici se contruiește, în timpul domniei aceluiaşi Petru I Mușat, o cetate. Prin modul său de construcție şi prin locul în care era plasată a constituit un obiectiv indispensabil în supravegherea şi apărarea văii Sucevei. Săpăturile au dezvăluit că planul cetăţii este rectangular, având turnuri de apărare la fiecare colţ. De asemenea, ruinele de astăzi ale cetăţii permit să se observe faptul că aceasta era prevăzută şi cu un scut de apărare.
Întărită de Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare şi Petru Rareş, cetatea de la Suceava joacă un rol important în apărarea ţării împotriva otomanilor. Asediată de nenumărate ori, zidurile reuşesc să reziste, stabilitatea lor reprezentând de altfel şi forţa cu care romanii şi-au apărat libertatea. Din nefericire, cetatea de scaun este distrusă în secolul al-XVII-lea, din porunca porţii otomane, distrugând astfel simbolul rezistenţei romane faţă de acesta. Distrugerea cetății se face în timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpușneanu, urmând apoi mutarea capitalei Moldovei de la Suceva, la Iaşi. Chiar şi aşa, mulţi alţi domnitori s-au reîntors, revigorând oraşul atât din punct de vedere economic, cât şi spiritual, construind noi biserici, organizând în bresle meşteşugarii. Printre aceşti voievozi, se număra Aron Voda şi Ştefan Răzvan.
La importanţa militară pe care a avut-o oraşul de-a lungul timpului, se adăugă şi cea spirituală, având în vedere că la Suceava s-a stabilit şi primul sediu metropolitan al Moldovei. Dar importanța oraşului începe să scadă în intensitate după unirea realizată de Mihai Viteazu. De altfel, timp de un secol şi jumătate, acest teritoriu va ajunge să nu mai fie parte a României, ci a Imperiului Habsburgic, ca urmare a tratatului de la 7 mai 1775 prin care Austria primea o parte a Principatului Moldovei.
Această trecere a reprezentat, deşi poate paradoxal, un moment de înflorire a urbei. Pentru că austriecii doreau să dezvolte această zonă, s-a desfăşurat printre altele o politică de colonizare, fiind aduşi în zonă germani, ucraineni, evrei, polonezi. Sub aceeaşi stăpânire austriacă, se realizează lucrări pentru canalizarea oraşului, iluminare, pentru un sistem de apă potabilă, precum şi pentru calea ferată. Oraşul avea încă legături cu România, legătura realizată în primul rând prin gara Burdujeni, una din cele două gări construite în acea perioadă. De asemenea, se vor ridica şi licee, precum Liceul de Muzică şi Arte Plastice sau Spitalul Vechi.
Suceava redevine parte a ţării în 1918 şi, alesă reşedinţă de judeţ, continuă să se bucure de înflorirea începută în timpul Imperiului Habsburgic. Perioada interbelică a făcut ca Suceava să se redreseze din punct de vedere economic, cultural şi social, astăzi fiind cel mai important oraş din regiunea de nord-est a României. Mai mult decât atât, deţine un rol important în dezvoltarea şi promovarea potenţialului turistic al zonei.
Aşadar, fiind estompat rolul militar jucat atât de mult timp de-a lungul istoriei, dezvoltarea urbei s-a axat pe latura culturală. Oraşul găzduieşte Muzeul satului bucovinean, ruinele cetăţii de scaun şi clădirea gării Burdujeni (construită după modelul gării din Fribourg, Elveţia, cu un rol important în perioada ocupării oraşului de către austrieci). Nu în ultimul rând, în judeţul Suceava sunt vizitate alte câteva zeci de obiective, printre care, cele mai cunoscute sunt mănăstirile Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa, Putna.
Important punct turistic, fost punct militar semnificativ pe harta ţării, Suceava şi-a scris istoria prin clădirile şi documentele păstrate. Poate povesti oricând nu doar românilor, ci oricărui călător cât de importantă a fost în constituirea şi reîntregirea ţării. Poate că şi acum, trecând prin acest loc, străinii spun că este “cel mai bun care se poate afla”, aşa cum spuneau cei de la 1500.
