Ludwig van Beethoven a fost un pianist și compozitor german remarcabil, care mai bine de 10 ani din viață a fost complet surd. Cu toate acestea, operele sale de maturitate se regăsesc în această perioadă, a instalării și a trăirii efective a surzeniei: 26 de ani. A compus bine-cunoscuta a IX-a simfonie, imnul Europei fiind un extras din aceasta, compoziția pentru pian Fur Elise, Sonata Lunii, opera Fidelio, concertul Imperial, pentru pian și orchestră și multe alte opere remarcabile.
Beethoven s-a născut pe data de 16 decembrie 1770, în Bonn (Germania) și a murit pe data de 26 martie 1827, în Viena (Austria). Tatăl său era un cântăreț de curte, care a observat și încurajat talentul fiului său. A intenționat să reconstruiască ideea unui copil minune, așa cum făcuse Leopold Mozart, tatăl compozitorului clasic Mozart. În acest sens, la prima apariție publică singulară a lui Beethoven s-a anunțat pe afișe că avea șase ani și nu șapte. Acest fapt a dus în derută mai târziu scriitorii cu privire la vârsta reală a compozitorului.
După lecțiile de compoziție luate cu Christian Gottlob Neefe, a intenționat să ia lecții cu Mozart, deși aveau stiluri diferite; și-a continuat educația muzicală alături de Joseph Haydn, părintele muzicii clasice; a studiat perspectiva compoziției vocale cu Salieri și contrapunctul cu Johann Albrechtsberger, la Viena.
Din cei 26 de ani de surzenie, în ultimii 10 ani din viața sa a fost complet surd, iar primii 16 ani a suferit și a încercat să se trateze. În această perioadă dramatică pentru un muzician, în societate a folosit caiete de conversație, replicile fiind notate pe acestea. Boala a determinat și o retragere în sine, care a dus la dezvoltarea unei drame: cea a singurătății. Şi-a găsit refugiu într-un volum de muncă mult mai mare. Beethoven nu s-a căsătorit niciodată, în ciuda mai multor relații și sentimente avute față de elevele sale.
La vârsta de 13 ani (1783) a avut prima compoziție publicată: un set de variațiuni pentru clavecin. A început să lucreze în capela curții, unde a fost remarcat de capelmaistru. A dedicat primele sale trei sonate pentru pian prințului elector Maximilian Friedrich, care avea să îl încurajeze să studieze la Viena. Aici își va face multe cunoștințe, printre care contele Ferdinand von Waldstein, care îl va susține financiar, oferindu-i pe de o parte independență artistică, iar pe de cealaltă parte independență financiară.
Spre deosebire de Mozart, Haydn sau Vivaldi, Beethoven va fi primul compozitor care nu va lucra în serviciul aristocrației sau al Bisericii. El va lucra liber, compunând piesele dorite de el însuși la momentul respectiv. Astfel, va susține spectacole, burghezii plătind pentru a-l asculta.
Beethoven a scris 9 simfonii, ultima fiind prima simfonie în care sunt incluși și soliști vocali; 32 de sonate; o operă și singura, cunoscută sub numele de Fidelio, deși inițial fusese numită de compozitor Leonore; concerte pentru diverse instrumente, dintre care 5 concerte pentru pian și orchestră; cvartete pentru corde în număr de 16; două mise și multe alte compoziții.
Simfonia a III-a, cunoscută și sub numele de Eroica, este structurată în 4 părți (allegro con brio, adagio assai, allegro vivace, allegro molto). Această simfonie este compusă în perioada în care compozitorul surzește, primele semne apărând din anul 1801, după cum mărturisea el într-o scrisoare către un prieten. Cu toate acestea, opera este remarcabilă, ca şi celelalte opere ale maturității sale. A fost compusă în anul 1803 și dedicată inițial lui Napoleon Bonaparte, pe care până la încoronarea sa ca împărat, Beethoven l-a văzut precum un salvator, o figură a revoluției franceze. Imediat după încoronarea lui Napoleon Bonaparte ca împărat, Beethoven a încetat să îl mai admire. Această simfonie este de o adâncime emoțională uimitoare, exprimând un efort continuu, o voință de fier, care deși muzical pare că se termină, mereu este reîncepută cu o putere și mai mare.
Simfonia a IX-a a fost scrisă în anul 1824, perioadă în care surzenia era completă, încât la prima audiție, aflat în primul rând, în ciuda unei întregi săli care-l felicita pentru muzica sa, aclamându-l și bătând din palme, abia după ce a fost adus de către o solistă pe scenă a putut observa cum fusese primită compoziția sa. În „Carnetele intime”, Beethoven descrie cele trăite, ilustrând astfel drama unui artist muzician surd.
Muzica sa a avut influențe asupra unor compozitori precum Brahms, Schubert, Schumann, Berlioz. Face parte din grupul celor 3 mari B (Bach, Beethoven, Brahms), fiind unul dintre marii clasici, care a făcut tranziția spre romantism. Singur și surd, privat de conversație și ieșirile în societate, Beethoven a lucrat asiduu, compunând opere remarcabile. A fost înmormântat cu mult alai, în cimitirul Wahringer, fiind exhumat mai târziu și reîngropat în Cimitirul Central din Viena.
