Pentru anumiti bautori de bere, nu exista nimic mai placut decat adancurile intunecate ale unei halbe de bere neagra. In concurenta cu “sora” sa blonda, acest tip de bere este, de cele mai multe ori, pentru cunoscatori, un deliciu la pahar. Si cum ar putea sa nu fie, data fiind aroma caramelizata inconfundabila sau savoarea de ciocolata. Cu toate acestea, ramane inca valabila intrebarea: de ce aceasta bere inchisa la culoare este tinuta la distanta de catre anumiti consumatori? Sa fie din cauza culorii, a opacitatii indoielnice, cateodata, sau din pricina gustului amarui?
Berea Neagra
Berea (neagra) este o bautura slab alcoolizata. Se obtine in urma fermentarii cerealelor, in special orz, si se pare ca originea ei tine de timpuri foarte indepartate, fiind cunoscuta inca de acum 10.000 de ani. Procesul lent de fermentare era frecvent intalnit in zonele nordice, mai reci, neprielnice cultivarii vitei de vie. Berea fabricata din malt de orz era aromatizata prin adaugarea de hamei, acesta asigurand gustul amarui.
Berea blonda, de origine germana, era fabricata inca din antichitate, prin fermentarea maltului care ajungea in partea de jos a butoaielor de fermentare, fiind stocata la temperaturi mici pentru cateva luni din an. Berea neagra, spre deosebire de cea blonda, este fermentata in partea de sus a butoaielor si este caracterizata printr-o aroma mult mai intepatoare si mai accentuata.
Multi specialisti in domeniu considera ca pentru gustul bun al berii negre de astazi, “responsabila” este o bere israeliana, produsa, incepand cu 1934, de asociatia de familie Rothschild, care a lansat pe piata berea “Nesher”. Variantele de bere neagra “Nesher” erau facute cu un gust putin mai aspru, ca sa fie pe placul soldatilor, care erau, la vremea aceea, principalii consumatori. Mai tarziu, in anii ’50, firma “Nesher” a scos pe piata berea “Goldstar”.
Primii producatori de bere foloseau un proces de fermentare foarte simplu, care necesita doar cateva zile, dar, pe masura ce inaintam catre secolul al X-lea, tehnicile de fermentare devin din ce in ce mai sofisticate, motiv pentru care, in Europa, se formeaza prima breasla a berarilor, cu scopul de a proteja marfurile produse si de a stabili standardele de fabricare.
Timp de cateva secole, berarii au incalzit cerealele deasupra unor cuptoare uriase in aer liber, de aceea maltul capata o tenta intunecata, fumurie, care producea berea neagra. Pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea, berarii inventeaza o alta modalitate de prajire a maltului – cilindrii rotativi, incalziti, care pastrau culoarea aramie, de unde si culoarea blonda a berii atat de familiare in ziua de astazi.
Odata cu inventarea presarii la rece, in secolul al XIX-lea-lea, berarii nu mai trebuiau sa se ingrijoreze in ceea ce priveste clima, iar berea putea fi transportata, practic, fara riscuri, pe distante foarte mari, fara a-i afecta calitatea. Odata cu dezvoltarea tehnologica, productia in masa a berii, indiferent de culoare, a explodat, ajungandu-se ca, in prezent, sa fie produse aproximativ 148 de miliarde de litri anual.
Berea neagra a fost facuta celebra de catre renumita companie irlandeza Guinness. In anul 1759, acestia au promovat o bere mai inchisa la culoare, mai intepatoare si mai bogata ca buchet, decat berea blonda. Berea neagra este legata de istoria Irlandei, unde si astazi este foarte populara, in fiecare zi vanzandu-se, in aceasta tara, peste un milion de halbe Guinness. Logo-ul marcii este harpa celtica (unul dintre simbolurile traditionale irlandeze, inca din secolul al XVI-lea, de pe vremea regelui Henric VIII). Cel de-al doilea simbol este o pasare, tucanul, legatura fiind un joc de cuvinte “(one) or two can (do)” (o bere sau doua), aparut intr-o reclama cu un cuib de tucani carora li se oferea bere Guinness.
In momentul de fata, exista un numar extrem de mare de branduri de bere – Guinness Stout, Beamish, Sierra Nevada, Rogue Shakespeare, Sam Adams Cream, Gray’s Oatmeal, Silva Black, Ursus Black, Leffe Brown, Guinness Draught, Jagermeister, La Trappe, iar dintre felurile de bere neagra, cele mai des intalnite sunt:
Berea neagra dry – cu un gust asemanator cu al cafelei. Cea mai populara bere, din aceasta categorie, este Guinness. Din cauza aromei puternice, foarte multi consumatori sunt de parere ca acest tip de bere contine si un grad ridicat de alcool, ceea ce nu se intampla decat in cazul anumitor marci, in general fiind mai slaba decat majoritatea berilor comercializate in Romania.
Berea bruna cu lapte – este slab alcoolizata, iar principala caracteristica a acestui tip de bere este data de prezenta lactozei, care este adaugata in procesul de fabricare pentru a-i da un gust dulceag.
Berea neagra imperiala – este, in general, de culoare mai inchisa. Caracteristica pentru care berea imperiala este foarte cautata este continutul ridicat de alcool, care poate varia intre 6 si 11 procente. Initial, acest tip de bere era fabricat preferential pentru Rusia, pentru a-i ajuta pe locuitori sa treaca peste perioadele lungi de iarna extrem de geroasa.
Berea bruna din ovaz – acest tip de bere este asemanator cu berea bruna cu lapte, fiind insa mult mai dulce si cu o aroma mult mai fina, data de adaugarea fulgilor de ovaz. Aceasta bere neagra este servita la deserturi si este consumata mai ales de catre atleti si femei, datorii valorii nutritionale foarte ridicate.
In prezent, exista peste 70 de tipuri de bere, fiecare cu caracteristicile sale unice, date de ingredientele speciale si de procesul de fermentare. Procesul de fabricare a berii a devenit o adevarata industrie globala, care produce milioane de litri pentru o piata insetata, in fiecare an.
