In regiunile impadurite de-a lungul raurilor din Africa, la sud de Desertul Sahara, traieste o specie de bufnita nemigratoare care se hraneste in special cu pesti si broaste, numita bufnita-pescar a lui Pel (Scotopelia peli).
Masculul si femela au penajul asemanator, au lungimea corpului de 55-63 cm, deschiderea aripilor de 15,3 cm si greutatea de 2-2,5 kg.
Pe partea dorsala penajul este pestrit, maroniu-galbui sau castaniu-inchis, cu multe pete si dungi negre, fapt ce-i creeaza un bun camuflaj cand sta pe ramura unui copac si se odihneste.
Pe partea ventrala penajul este putin mai deschis, coada este foarte lunga formata din pene de culoare inchisa, iar pe frunte are un disc facial galben-crem. Ciocul este negru, mic, tare si foarte curbat in jos.
Ochii sunt mari, cu irisul de culoare neagra, adaptati sa capteze toata lumina disponibila, sa vada foarte bine atat noaptea cat si ziua, iar privirea binoculara ajuta la aprecierea distantei.
Picioarele sunt puternice, iar degetele sunt prevazute cu gheare foarte lungi, curbate si tari, perfect adaptate sa prinda prada alunecoasa. Degetul mare de la fiecare picior este indreptat inapoi, fapt ce-i permite sa se miste spre fata si spre spate, avand astfel o abilitate mai mare de a se agata de crengi si de a inhata prada.
Auzul este foarte bine dezvoltat, cu el sesizeaza chiar si cel mai slab fosnet facut de o vietuitoare care se gaseste in apropiere, iar penajul moale si dens, cu franjuri pufoase, o ajuta sa zboare fara zgomot, atenuand toate sunetele produse de turbulentele aerului.
Bufnita-pescar este activa mai ales dupa apusul soarelui, cand zboara deasupra raurilor, baltilor, iazurilor sau lacurilor pentru a prinde pesti, broaste, pui de crocodili, crustacee, crabi si alte animale acvatice, concurand astfel cu diferite animale de prada. Dupa ce a capturat prada preferata se intoarce cu ea in gheare pe ramura de unde a plecat pentru a o sfasia si manca in liniste.
In perioada clocitului femela isi alege un cuib gata construit si parasit de alte pasari, pe ramura unui copac foarte inalt, sau alege o cavitate potrivita in crapaturile unor roci, in care depune doar unul sau doua oua, pe care le cloceste singura timp de o luna, masculul avand grija sa-i aduca hrana necesara.
Dupa eclozarea oualor, masculul ajuta femela la hranirea puilor. La varsta de 4 luni puii au deja corpul acoperit cu pene si pot sa zboare, dar raman alaturi de parinti pana la 8 luni. Pasarile tinere au penajul mai albicios, lipsit de modelul caracteristic care apare la adulti.
Bufnita-pescar a lui Pel face parte din ordinul Strigiformes, familia Strigidae. Aceasta specie nu este pe cale de disparitie, insa numarul de exemplare a scazut mult in ultimii ani din cauza poluarii apelor, defrisarilor si degradarii padurilor.
Video – Bufnita-pescar a lui Pel (Scotopelia peli):
. ){kind=link}