Este foarte trist să vezi un grup sau trib aflându-se pe cale de dispariţie. Hitler a vrut să şteargă de pe faţa pământului evreii. Aceştia au supravieţuit. Din păcate, următoarele triburi nu sunt norocoase. Avansarea lumii moderne în zonele în care aceştia trăiesc, schimbările majore ale climei, bolile şi foametea, toate acestea reprezintă pericolul ce le ameninţă existenţa. Cele mai multe dintre ele sunt în pragul extincţiei; numai timpul ne va spune exact cȃnd se va întâmpla aceasta.
• Piraha, Brazilia
Tribul Piraha a respins tot ceea ce are de oferit civilizaţia modernă. Această populaţie de vânători-culegători trăiește pe malurile râului Maici. Nativii amazonieni au un limbaj unic care nu conţine nici un cuvânt pentru a numi culorile şi numerele. Limbajul lor simplist este reprezentativ pentru cultura lor în care toate lucrurile sunt împărţite şi nu este necesară ţinerea unei evidenţe. În cadrul tribului totul este împărţit şi prin urmare nu este necesară utilizarea de numere. În trecut, mulți misionari au încercat să convertească tribul la creştinism, dar nici unul nu a avut succes. Mai târziu, aceştia s-au opus cu vehemenţă și infiltrării tehnologiei. Cu o populaţie de doar 420 de persoane şi fără nici un lider, doar timpul mai poate spune cât mai are tribul de supravieţuit.
• El Molo, Kenya
Numele tribului înseamnă „cei care îşi câştigă existenţa din altceva decât bovine”. Acest trib antic este cel mai mic din Kenya şi se confruntă cu ameninţări constante ce le pun în primejdie existenţa. Membrii locuiesc pe malul lacului Turkana care, din păcate, se evaporă prea repede. Populaţia El Molo se află într-o stare de pericol deoarece supravieţuirea acestora depinde în totalitate de existenţa lacului. Contaminarea lacului îi forţează să prindă peşte în ape pline de crocodili. Pe lângă această problemă, trebuie să concureze cu triburile rivale. Odată la ceva timp au loc epidemii de pe urma cărora suferă atât cei tineri, cât şi cei mai în vârstă. Cu o speranţă de viaţă de doar 35-40 de ani, doar 200 de membri ai tribului mai trăiesc. Trăind sub ameninţarea holerei şi lipsei de hrană, El Molo nu poate supravieţui mult.
• Dukha, Mongolia
Acest trib mongol este cunoscut pentru faptul că trăieşte de pe urma renilor. Membrii se mândresc cu pământul pe care locuiesc şi se închină pădurii. Condiţiile de viaţă grele din regiunile muntoase îi fac să se bazeze foarte mult pe reni pentru transport, carne şi lapte. Acest grup fascinant este foarte prietenos cu străinii şi turiştii. În ziua de astăzi, există mai puţin de 300 de membri ai tribului, iar stilul lor de viaţă se deteriorează rapid. În acelaşi timp, din ce în ce mai mulţi tineri ai tribului Dukha încep să îmbrăţişeze viaţa modernă bazată pe tehnologie iar cultura şi tradiţia acestor păstori mongoli va înceta să existe.
• Pila Nguru, Australia
Pila Nguru sau Spinifex, aşa cum mai sunt cunoscuţi, sunt locuitorii indigeni ai Marelui Deşert Victoria din Australia. Ei au locuit acolo de mai mult de 600 de generaţii. Chiar şi după ce europenii s-au stabilit acolo, populaţia tribului şi-a continuat viaţa fără să fie deranjată. În timpul anilor 1950 ȋnsǎ, guvernul a început testarea nucleară în acea zonă, forţând populaţia indigenă să se relocheze. Cu toate acestea, nu toţi au ales să plece, mulţi rămânând în zona contaminată şi în cele din urmă murind din cauza radiaţiilor.
Abia la sfârşitul anilor 1980 unii au început să se întoarcă. Dar acum se confruntau cu o altă problemă. Terenurile pe care trăiseră atâţia ani erau disputate de guvernul australian. În cele din urmă problema este soluţionată în favoarea tribului care, datorită operelor de artă indigene, a putut să demonstreze relaţia sa veche cu pământurile acelea. Din păcate, cei mai mulţi membri ai populaţiei Spinifex nu s-au mai întors în zona natală iar cel mai mare grup cuprinde doar 150-250 de membri. Acesta este motivul pentru care viitorul lor nu pare a fi unul fericit.
• Kalash, Pakistan
Ei trăiesc în munţii din Pakistan şi nu arată deloc ca vecinii lor. Aceşti oameni cu trăsături europene pretind a fi urmaşii armatei lui Alexandru cel Mare, care s-ar fi stabilit acolo cu secole în urmă. Testele ADN au descoperit o infuzie de sânge european, făcând ca povestea lor să pară adevărată. Nu numai aspectul fizic îi diferenţiază de ceilalţi locuitori ai ţării. De-a lungul anilor, ei au dezvoltat o cultură distinctă în care femeile se bucură de mai multă libertate, se bea vin iar hainele sunt viu colorate.
Mai mult decât atât, ei cred în existenţa mai multor zei şi chiar au propriul lor folclor. Dar populaţia Kalash se află în scădere. Aceasta este în primul rând o urmare a persecuţiilor musulmanilor în încercarea de a-i converti la islam. În ultimii ani, undeva între 4000 şi 6000 de membri ai tribului Kalash mai sunt încă în viaţă.
