Care sunt factorii ce modelează relieful Terrei? Ce roluri au căldura, gravitația și oamenii?

Terra, conform religiei creștine (și a altora), a fost creată de Dumnezeu. Conform fizicii, Sistemul Solar s-a format prin prăbușirea unei nebuloase formate din praf și gaz, planeta Terra formându-se de-a lungul a milioane de ani prin acumularea particulelor cu aceeași masă, printr-un proces de topire în interiorul Sistemul Solar. Conform unei alte teorii, la baza căreia se află relatările nefilimilor, Terra a rezultat în urma unei ciocniri dintre o planetă din Sistemul Solar și una din afara ei.

Proveniența noastră, a formării planetei pot fi nesigure și mult disputate, însă formarea reliefului planetei și modificarea lui este sigură și recunoscută de cercetătorii științifici. La baza modelării planetei stau sursele de energie, cât și omul sau alte animale.

Cum este modelat relieful Terrei?

Relieful Terrei este modelat de către trei factori: căldura solară (cea externă), căldura internă (din interiorul pământului) și gravitația. Pământul este continuu modificat și prin forța antropică sau prin intervenția animalelor.

Intervenția omului modelează, chiar modifică mediul înconjurător prin crearea de baraje, de construcții umane, de cariere de exploatare, crearea de mine, prin defrișările sau împăduririle efectuate (Pădurea Letea, rezervație din Delta Dunării fiind un exemplu pozitiv de intervenție a omului în natură).

La nivelul animalelor putem menționa castorul numit și inginer în construcții, care are rolul de a crea baraje de apă, canale pe cursul unui fluviu, care pot determina schimbarea cursului de apă. Aceste habitate create de castori au un rol benefic asupra faunei din jur.

Căldura solară

Căldura de la Soare determină evaporarea apei din mări, oceane; vaporii se condensează în nori și la rândul lor formează mici precipitații, care în funcție de temperatură iau forma ploii sau ninsorii. Ploaia erodează rocile, iar fluviile transportă aluviuni care creează lagune sau delte în timp, precum Delta Dunării. De pe urma precipitațiilor se pot forma râuri care erodează suprafața terenului. Totodată căldura de la Soare poate determina topirea ghețarilor și formarea lacurilor, precum Marile Lacuri din America de Nord, care datorită cantității mari de apă din Lacul Erie a dus la formarea Cascadei Niagara.

Un alt efect al energiei solare este încălzirea neregulată a reliefului, care determină crearea vântului, care la rândul lui creează valurile mării. Valurile mării pot eroda promontorii, formând plaje de nisip precum cele din Florida sau estul Australiei sau pot înainta spre uscat, „înghițind” țărmul mării, așa cum se întâmplă în stațiunile Mării Negre, mult mai vizibil în cele de la Neptun, Olimp, Venus.

Căldura internă

Căldura din interiorul pământului acționează la nivelul plăcilor tectonice. Temperatura ridicată a nucleului acționează asupra mantalei, prin curenții de convecție. Ca efect, mantaua se ridică și se extinde la extremitatea superioară ca apoi să se scufunde. Un exemplu practic din viața cotidiană a acestui proces de creare a curenților de convecție este asemănător procesului de fierbere a mămăligii. Topirea rocilor și ridicarea lor la suprafață se face sub forma lavei topite. Uneori, din această rocă topită se creează insulele vulcanice precum Islanda și Surtsey, ultima insulă fiind formată în 1963.

Gravitația

Scoarța terestră este de două feluri: oceanică, cu o grosime de 18 km și continentală, cu 40 km grosime. Sub scoarță se află mantaua (material constituit din rocă, care datorită temperaturii înalte se poate găsi și sub forma unui material semilichid). Sub manta se află nucleul, care datorită temperaturii foarte ridicate creează curenții de convecție, care determină la rândul lor deplasarea plăcilor.

Gravitația este responsabilă de procesul numit tectonica plăcilor, care presupune deplasarea celor 7 plăci ale scoarței terestre. Această deplasare continuă determină la rândul ei modelarea continuă a suprafeței Terrei.

Mișcările plăcilor tectonice duc la apariția munților. Spre exemplu, când plăcile tectonice se deplasează una de cealaltă se nasc munții vulcanici; exemple de munți vulcanici: Călimanii din România, Mauna Loa din insula Hawaii, Fuji din Japonia, Etna din Italia etc.. Când plăcile tectonice se ciocnesc, placa tectonică ușoară ridicându-se deasupra celei grele, se formează munții de încrețire, precum Alpii, Himalaya.

Forța gravitațională a Pământului face totodată ca râurile să curgă la vale, râurile transportând aluviuni. Aluviunile transportate de râuri, de fluvii se pot depune pe fundul mărilor, dacă curenții mării sunt puternici sau se pot depune la vărsarea fluviilor în mări, formând deltele când curenții mării nu sunt puternici.

Astfel, relieful Terrei este modelat continuu de sursele sale de energie, de intervenția omului sau a animalelor, dar și indirect prin ploi, ninsori, îngheț și dezgheț, procese care erodează relieful în timp.