Astronautul american Neil Armstrong a fost primul om care a pășit pe Lună. Într-una dintre cele mai faimoase remarci ale secolului al XX-lea, el a numit acele prime mișcări pe Lună „un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire”.
Neil Armstrong s-a născut pe 5 august 1930 în statul american Ohio, fiind cel mai mare fiu al lui Stephen și Viola Armstrong. Avioanele i-au atras interesul de la vârsta de 6 ani, atunci când a călătorit pentru prima dată cu avionul. El a început lecțiile de zbor la vârsta de doar 14 ani. La 16 ani și-a luat licența de pilot.
Tot de la o vârstă fragedă, Armstrong și-a manifestat interesul pentru spațiul cosmic. Fascinația lui a fost alimentată de către un vecin care avea un telescop puternic. Tânărul a fost încântat de felul în care se vedeau stelele, luna și celelalte planete prin intermediul acelui dispozitiv.
Armstrong a intrat în 1947 la Universitatea Purdue, cu o bursă din partea Marinei Americane. După doi ani de studiu a fost chemat la datorie, iar la vârsta de 20 de ani a devenit cel mai tânăr pilot din escadrila sa. A zburat 78 de misiuni în timpul războiului din Coreea.
După război, a revenit la Purdue, terminând în 1955 cu o diplomă în inginerie aeronautică. Imediat a acceptat o slujbă la laboratorul „Lewis Flight Propultion” al Comitetului Național pentru Aeronautică (NACA). Un an mai târziu avea să se căsătorească cu Janet Shearon.
La scurt timp după aceasta, este transferat la „Stația de Zbor de Mare Viteză” a celor de la NACA. Aici el devine un pilot de încercare și a zburat primele modele ale unor avioane precum F-100, F-5D și B-47. De asemenea, el a zburat cu un avion cu reacție numit X-1B, o variantă a primului avion care a trecut de bariera sunetului.
Armstrong a fost selectat ca unul din primii 3 piloți NACA pentru a zbura avionul cu reacție X-15. El a făcut 7 zboruri cu acest avion, care era un precursor al viitoarelor nave spațiale. El a primit o invitație din partea NASA pentru a intra în programul spațial, dar nu a arătat prea mult entuziasm pentru ideea de a deveni astronaut, dragostea lui rămânând avioanele.
Datorită experienței avute cu X-15, a fost ales să piloteze Dynasoar, o ambarcațiune experimentală care putea părăsi atmosfera, orbita Pământul, reintra în atmosferă și apoi ateriza ca un avion convențional.
În 1962, Armstrong se decide să devină astronaut și aplică la NASA pentru a fi selectat și antrenat. În septembrie 1962, devine primul astronaut american ce nu făcea parte din armată. Și-a continuat formarea, specializându-se pe nava spațială Gemini. El a fost selectat ca pilot pentru misiunea Gemini 8.
În timpul pregătirilor pentru misiunea Apollo 11, conduita sa rece și profesională a lăsat o impresie puternică asupra superiorilor săi. În timpul unui antrenament de rutină, vehiculul lui Armstrong scapă de sub control iar el este forțat să iasă, parașuta sa aterizând la câțiva metri de vehiculul aflat în flăcări. Ținându-și sub control emoțiile, el a plecat și și-a predat raportul.
În ianuarie 1969, Armstrong este selectat să preia comanda misiunii Apollo 11, prima misiune de aselenizare. Pe 16 iulie, nava spațială este lansată de la Kennedy Space Center din Florida. Pe 20 iulie, cea mai mare parte a populației Pământului asculta cu inima la gură rapoartele celor 3 astronauți.
Neil Armstrong și Edwin Aldrin au petrecut aproape 2 ore și jumătate mergând pe suprafața Lunii. Ei au instalat diferite instrumente științifice pe suprafața lunii și au lăsat în urmă o placă metalică pe care scrie „Aici oamenii de pe planeta Pământ au pus pentru prima dată piciorul pe Lună. Am venit în pace pentru întreaga omenire”. De aici s-au întors pe nava spațială iar pe 24 iulie reveneau pe Pământ.
Apollo 11 a fost ultima misiune a lui Armstrong. El s-a alăturat „Biroului de Cercetare Avansată și Tehnologie” a NASA. În 1971, a început să lucreze pentru Universitatea din Cincinnati, unde a petrecut 7 ani ca profesor de inginerie aerospațială.
Cu toate acestea, Armstrong a continuat să lucreze și la câteva proiecte guvernamentale. În 1984 a fost numit în cadrul Comisiei Naționale privind Spațiul, care finaliza un raport ce prezenta un viitor ambițios pentru programele spațiale americane. De asemenea, el a condus o comisie guvernamentală pentru investigarea exploziei dezastruoase a navei spațiale Challenger din ianuarie 1986.
Din momentul încheierii carierei sale de astronaut, Neil Armstrong a lucrat pentru mai multe corporații, fiind și președintele AIL Systems Inc., un producător de electronice aerospațiale. În 1999 a fost onorat în cadrul unei ceremonii de la ”Muzeul Național de Aer și Spațiu”, unde a primit Medalia Langley odată cu aniversarea a 30 de ani de la misiunea Apollo 11.
Neil Armstrong divorțează de prima soție și își petrece ultimii ani din viață alături de cea de-a doua soție, Carol. Armstrong moare la vârsta de 82 de ani, pe 25 august 2012, la câteva săptămâni după o operație la inimă.
