Poate unul dintre cei mai prolifici scriitori pe care literatura romana i-a dat este Mircea Eliade, ale carui opere au trecut granitele tarii. Scriitor si istoric al religiilor, Mircea Eliade s-a nascut la 13 martie 1907, la Bucuresti si a murit la 22 aprilie 1986, la Chicago. Din nefericire, scriitorul nu a ramas in tara, sau, asa cum s-a spus la un moment dat, nici macar nu a murit in tara sa. Cu o copilarie si adolescenta solitare, scriitorul, de o incredibila imaginatie, s-a stabilit, alaturi de familie, in Bucuresti in anul 1914, dupa ce s-a mutat la Tecuci. De fapt, familia s-a tot mutat intre Bucuresti si Tecuci, primii ani de viata petrecandu-i mai mult intre aceste doua orase.
Pasiunea lui Mircea Eliade pentru lectura, conform tatalui sau, i-ar fi pus vederea si mai mult in pericol. Ba chiar, Eliade a ajuns, intr-un final, sa invete italiana si engleza, ca mai apoi, sa incerce sa studieze limbi precum ebraica sau persana. Interesant este ca inca din anii adolescentei, a scris articole de entomologie (studiul insectelor). Ba chiar, s-ar putea spune ca Mircea Eliade a fost interesat de insecte in aceeasi masura in care era si de literatura. Pe de alta parte, stim bine ca a fost interesat si de filosofie, incepand, astfel, sa studieze si lucrari ale unor filosofi nu foarte digerabili, precum Marcus Aurelius sau Epictet. Totodata, s-a indreptat si spre istorie, pasiune fructificata prin multe lecturi. In anul 1921, publica prima opera, si-anume “Inamicul Viermelui de matase”, dupa care, publica Cum am gasit piatra filosofala.
Chiar si asa, una dintre cele mai reprezentative opere avea sa apara peste patru ani, respectiv Romanul Adolescentului Miop, o autobiografie cutremuratoare si fascinanta deopotriva. Importanta lui Mircea Eliade pentru literatura romana este, fara doar si poate, de necontestat, indeosebi datorita romanului “Maitreyi”, care ani la randul a fost considerata o opera de seama si, totodata, un roman revolutionar. Povestea de dragoste, pe care insusi scriitorul Mircea Eliade a trait-o, este foarte cunoscuta, mai ales in randurile tinerilor. Mai mult decat atat, am putea spune ca “Maitreyi” este o opera atat de cunoscuta, datorita faptului ca este studiata in scoli. Si un exemplu contrar al unui scriitor prolific, despre care s-au auzit putine, este Paul Celan, un poet apreciat mult mai mult in strainatate, mai ales in Statele Unite ale Americii.
De fapt, totodata, am putea spune ca Mircea Eliade este cel mai tradus autor roman, operele sale fiind traduse in 18 limbi. In pofida succesului pe care l-a castigat prin operele literare si lucrarile, respectiv articolele sale bine documentate, Mircea Eliade a ramas, in aparenta, acelasi om singur, in definitiv, care iubea solitudinea si spatiul ei, care-i definea intocmai fiecare trasatura a personalitatii sale. Operele sale stau marturie pentru acestea, oferindu-ne, noua cititorilor, poate cele mai frumase creatii din literatura romana. Mai mult decat atat, scriitorul Mircea Eliade a fost si o personalitate controversata. Interesul sau pentru religii, istorie, zoologie si nu numai l-au transformat, in timp, intr-un scriitor atipic.
Si bineinteles ca aceste interese ale sale nu au ramas nefructificate, ci dimpotriva, s-au cristalizat in lucrari de seama aproape pentru fiecare domeniu in parte. De pilda, Mircea Eliade este cunoscut in strainatate tocmai datorita faptului ca a fost un istoric al religiilor important, ale carui lucrari, in prezent, reprezinta puncte de referinta pentru oricare la inceput de drum. E drept ca la conturarea imaginii de personalitate controversata au contribuit o serie de acuzatii si zvonuri alimentate de tot felul de personaje. O anume Adriana Berger, care se pare ca ii aranja hartiile din biblioteca scriitorului, l-a acuzat pe acesta din urma de antisemtism si nu numai. In schimb, individa, din cale afara de nervoasa si hotarata, cel putin in aparenta, nu a adus nicio dovada care sa vina in sustinerea spuselor ei.
Pana la urma, cele afirmate de Berger au ramas la nivelul unor manifestari morbide de alienatie mintala, ori la nivelul unor probleme personale pe care ea le-a acumulat in timp fata de scriitorul Mircea Eliade. Chiar si asa, dupa moartea lui Eliade, opera sa a continuat sa fie tiparita si, mai mult decat atat, citita. Parti importante din cele 40 de opere literare si stiintifice au inceput sa vada lumina tiparului imediat dupa Revolutia din 1989. Inevitabil, moartea sa a atras dupa sine si traduceri in limbi precum spaniola sau portugheza. Opere ca Gaudemaus, Domnisoara Christina, La Tiganci, Nunta in cer, Noaptea de Sanziene, Maitreyi, Romanul Adolescentului Miop, Lumina ce se stinge sau Secretul doctorului Honigberger au ramas si vor ramane in mentalitatea cititorilor drept unele dintre cele mai reprezentative creatii ale scriitorului Mircea Eliade, desi, intr-o alta ordine de ei, sunt multe lucrari prin intermediul carora il putem descoperi intrutotul, ii putem mirosi singuraratea si simti, deopotriva, literatura ce pulseaza precum o inima abia resuscitata.
