Pesterile de la Atapuerca, Spania, ofera o marturie unica a originii si evolutiei atat a civilizatiei umane existente, cat si a altor culturi care au disparut. Linia evolutiva care incepe cu stramosii africani ai civilizatiei moderne sunt documentate in aceste situri arheologice. Cele mai vechi si mai numeroase dovezi ale fintei umane in Europa se gasesc in pesterile de la Atapuerca, Spania. Aceste pesteri constituie un exemplu extraordinar al ocupatiei continue a oamenilor, ca urmare a ecosistemelor lor speciale si a localizarii geografice. Ramasitele fosilizate care s-au gasit in aceste pesteri sunt o rezerva nepretuita de informatii cu privire la natura fizica si modul de viata al celor mai vechi comunitati umane din Europa.
Pesterile de la Atapuerca, Spania, sunt situate in cotul nord-estic al platoului Castilian. Desi se afla la mai bine de 1000 de metri deasupra nivelului marii, aceasta locatie nu este acum decat o creasta de calcar cu pante line, in mare parte acoperita cu arbusti. Eroziunea cauzata de apa din ultimele 5 milioane de ani, a dus la formarea unui peisaj carstic cu un sistem elaborat de pesteri. Ca urmare a proceselor geomorfologice, pesterile au devenit locuri potrivite pentru ca oameni si animale sa traiasca in ele. Sistemul de terase format de-a lungul marginii de sud a Sierrei de Atapuerca arata ca, in timpul Pleistocenului inferior si de mijloc, apele curgeau in apropiere de intrarile in pesterile de la Atapuerca, Spania, facandu-le potrivite in special pentru ocuparea lor de catre oameni.
Cele mai vechi ramasite umane din Europa, depozitele Pleistocene de acum 800.000 de ani dinaintea erei noastre conform analizelor paleomagnetice, au fost gasite in situl Gran Dolina din Sierra de Atapuerca. Acestea sunt asociate cu unelte simple din piatra, ceea ce este in concordanta cu datarea celor mai vechi nivele ale acestui sit. Cele mai vechi ramasite umane din locatia Galeria dateaza din 200.000 si 400.000 inaintea erei noastre, acestea fiind de asemenea asociate cu unelte simple din piatra.
Au fost stabilite date similare pentru ramasitele umane de la Sima de los Huesos din Cueva Mayor. Absenta ramasitelor unor animale ierbivore si prezenta ramasitelor a 32 de fiinte umane gasite in aceste pesteri, sugereaza ca aceasta locatie e posibil sa fi fost un sit funerar. Mostrele in numar destul de mare, in special de ramasite umane ale adolescentilor si tinerilor, au permis efectuarea unor studii importante, cu ajutorul carora s-au putut stabili rata cresterii si dezvoltarii indivizilor, precum si marimea lor medie.
Depozitele Holocene dateaza din perioada Cuaternara. Semnificatia arheologica a locatiei Cueva Mayor a fost identificata pentru prima oara in anul 1910, cand a fost gasita reprezentarea unui cap de cal la intrarea in aceasta pestera, care data din perioada Paleolitica. Sapaturile ulterioare au stabilit ca pesterile de la Atapuerca, Spania, au fost ocupate de diverse grupuri de oameni, de-a lungul secolelor, in special la inceputul Epocii Bronzului si apoi in perioada romana si la inceputul perioadei vizigote. In Galeria del Silex se gasesc numeroase dovezi ale ocupatiei umane, in timpul Neoliticului si a Epocii Bronzului.
Au fost inregistrate peste 50 de panouri pictate si gravate cu motive geometrice, scene de vanatoare, si figuri zoomorfe si antropomorfe. Excavarile au dezvaluit un sanctuar in care aveau loc ritualurile funerare, in care s-au gasit ramasite umane (in special de copii si tineri) si fragmente de ceramica, care au fost identificate ca fiind legate de activitati de sacrificii. Exista dovezi cum ca ar fi existat un sanctuary similar si in Cueva del Silo. Activitatile umane au fost inregistrate si in alte locatii ca: El Mirador, Cueva Ciega si Cueva Peluda. Activitatea umana a scazut in pesterile de la Atapuerca, Spania, odata cu crearea de asezari permanente in campiile de mai jos, in special in Evul Mediu.
Interesul stiintific in pesterile de la Atapuerca, Spania, a inceput la mijlocul secolului al 19-lea, fiind concentrate in special pe locatia Cueva Mayor. Aceasta se afla in partea de sud, oferind acces imediat la El Portalon. In partea de est se afla Galeria del Silex, care se intinde pe mai bine de 300 de metri, iar spre vest se afla secventa de pesteri care se intind pe 1 kilometru pana la Galeria del Silo, care are acces propriu. In partea de nord-vest se afla grupul de pesteri scos la iveala de lucrarile pentru crearea unei cai ferate, de la care si-a luat si numele de La Trinchera del Ferrocarril (Groapa Caii Ferate).
Spre nord se afla Gran Dolina, iar mai spre sud se gasesc cele Trei Simas. In pesterile de la Atapuerca, Spania, se afla cea mai mare colectie de ramasite umane din lume. Aceste ramasite apartin speciei umane Homo Hiedelbergensis, un stramos direct al omului de Neanderthal. Aceste pesteri au insa si o latura mai macabra, intrucat au fost gasite dovezi de canibalism. Aceste finite umane timpurii au fost primii care au indurat conditiile aspre din aceasta zona, dupa Era Glaciara. Pesterile reprezinta un seif virtual de date, care inca necesita investigatii, iar odata cu descoperirea unor noi date, aflam tot mai multe informatii despre trecutul nostru.
